Arhive etichetă: oameni

Așteptări mari de la oameni mici

criticDorința multora dintre noi – mărturisită sau nu – este de a urca încetul cu încetul treptele piramidei profesionale și sociale. Calitățile intelectuale și morale, realizările de până atunci, credința că putem schimba ceva în bine și dorința de a răspunde provocărilor carierei ne pot îndemna ca, la un anumit moment al vieții, să acceptam asumarea unor responsabilități legate de o oarecare funcție de conducere. Contactul cu realitatea socială este însă dur.

Ideile se poluează inevitabil. Sunt ignorate, alterate şi, în cele din urmă, iremediabil compromise, total sau în parte.

Acțiunile pot fi distorsionate. Între aprobări pe care le ştii mincinoase și refuzuri pe care le simţi definitive, constați că există unii care pot face din interesul lor o datorie a celorlalți.

Criza valorilor morale e evidentă. Cei care își exprimă gândurile cu sinceritate stingheresc, deranjează, adeseori irită. E descurajator să vezi cât de puţin sunt preţuite demnitatea, corectitudinea, integritatea.

Unii fac greșeala de a încuraja şi cultiva în preajma lor spiritele mediocre, recunoscute pentru vocaţia masochistă a supunerii lor. Sunt oameni care au trebuinţa înnăscută a servilismului: gândesc și scriu doar la comandă. Bineînțeles, slugărnicia lor tâmpă este răsplătită cu câte o sinecură. În sistemul de (non)valori pe care a fost clădită România trebuie doar să fii apt pentru arta de a vinde cuvinte, dacă nu chiar minciuni…

Unealta făcătoare de oameni

profesor caricaturaPovestește Nikos Kazantzakis: „Cu ochii mari, de-a pururi fermecați, cu capul plin de zumzet de albine și de miere, cu o căciuliță roșie de lână pe cap și sandale cu ciucuri roșii în picioare, am pornit-o într-o dimineață, pe jumătate fericit, pe jumătate îngrozit; tata mă ținea de mână. Mama mi-a dat un fir de busuioc ca să prind curaj când îl voi mirosi și mi-a pus la gât cruciulița de aur de la botez.

– Să-ți ajute Dumnezeu și fii binecuvântat, a șoptit ea, uitându-se cu mândrie la mine.

Continuă citirea →

Părinții ne ajută să devenim oameni, cărțile – să rămânem!

carti si parinti

Părinții ne ajută să devenim oameni, cărțile – să rămânem! (Aurelian Silvestru)

Alexandru Marghiloman – Oameni şi fapte

Alexandru Marghiloman îşi trage obârşia dintr-o veche familie de origine greacă, posesoare a numeroase latifundii în diverse judeţe ale ţării. Educaţia şi instrucţia, tânărul Alexandru Marghiloman şi le-a desăvârşit în Franţa. A debutat în politică, înscriindu-se în partidul conservator, care îngloba pe mai toţi marii proprietari de pământ.

Înainte de a se afirma ca om politic, Marghiloman avea deja o anumită celebritate în cercurile bucureştene, care frecventau hipodromul; din tinereţe şi până în clipa mortţi, el a fost stăpânit de o mare şi constantă pasiune: caii de curse. De altfel şi I. G. Duca a avut o pronunţată predilecţie pentru sportul aristocratic al alergărilor de cai. Pentru Alexandru Marghiloman însă, preţuirea acestui sport devenise o problemă, care îl preocupa cotidian; încât, fără exagerare s-a spus, că se simţea mult mai bine ca preşedinte al jochey-clubului decât ca şef de partid.

Continuă citirea →

Arta de a cunoaşte oamenii

Regele Carol I

Regele Carol I avea un real talent de a cunoaşte oamenii. Cu un dar minunat, el pătrundea tainele sufletului omenesc şi se pricepea să descopere slăbiciunile, ca şi virtuţiile fiecărui om. O nepreţuită calitate pentru un conducător de oameni. A cunoscut admirabil personalul politic al vremii sale, a ştiut exact ce poate da şi ce nu poate da fiecare şi a ştiut şi mai bine cum să profite de meritele unora sau de scăderile celorlalţi.

Continuă citirea →

Renaşterea – Ce vremuri! Ce oameni!

Expresia „om al Renaşterii” a devenit un clişeu, dar dacă a existat vreodată o personalitate în istorie căreia să i se potrivească această definiţie, aceea a fost Leonardo da Vinci.

Născut într-o perioadă în care numai câţiva reprezentanţi ai elitei văzuseră vreodată o carte, el a pus laolaltă multe crâmpeie confuze de cunoaştere umană şi a conferit logică şi coeziune întelegerii lumii; a transpus-o apoi într-o enciclopedie de informaţii despre o gamă uriaşă de subiecte.

Contemporanii lui Leonardo alcătuiesc un adevărat Who’s Who al istoriei. Multe dintre aceste personaje măreţe l-au cunoscut şi unele dintre ele au fost prieteni cu el, pentru că lumea Renaşterii era o lume mică, iar marile minţi ale Occidentului din epoca aceea erau concentrate în câteva capitale europene.

În lumea artei, Botticelli, care era mai în vârstă, a fost colegul şi prietenul lui Leonardo.

Michelangelo i-a devenit un duşman şi un rival de temut, iar Rafael, care era cu 30 de ani mai tânăr decât Leonardo, s-a inspirat din lucrările bătrânului artist.

Hieronymus Bosh a pictat „Grădina desfătărilor” în 1485 când Leonardo avea 33 de ani şi începea să se afirme ca pictor, iar Tiţian se năştea exact în acelaşi an.

Tododată, Cristofor Columb se născuse cu an înaintea lui Leonardo şi pornise să descopere Lumea Nouă; Leonardo l-a cunoscut şi pe omul de ştiinţă şi geograful Toscanelli, care îl determinase pe Columb să plece în călătoriile sale.

Magellan a devenit primul om care a făcut înconjurul Pământului într-o expediţie care a început la şase luni după moartea lui Leonardo.

Ce vremuri! Ce oameni!