Arhive etichetă: oameni

Primii oameni (III)

lucyPovestea începe cu „Lucy”

Într-o dimineață de duminică de la sfârşitul lunii noiembrie 1974, cercetătorii săpau într-un loc izolat din regiunea Afar, Etiopia de astăzi. La un moment dat, antropologul Donald Johanson a descoperit o mică bucată de schelet, care se va dovedi mai vechi de 3 milioane de ani. În urma cercetării acestuia, s-a ajuns la concluzia că este vorba despre o femelă, care a fost numită „Lucy”, după o melodie a formației Beatles, pe care o ascultau în acel moment. „Lucy” părea să se afle la jumătatea drumului între maimuţe şi oameni: avea forma şi dimensiunea craniului de maimuţă, dar putea să meargă biped.

Africa – „leagănul omenirii”

Cele mai importante descoperiri arheologice realizate până în prezent demonstrează faptul că primii oameni au trăit pe continentul african. În părţile de sud şi de est ale Africii au fost descoperite numeroase fosile, printre care şi Lucy. Acestea au aparţinut celor mai îndepărtaţi strămoşi ai omului modern, hominizilor Australopithecus. Cu o înfăţişare apropiată de cea a maimuţei, aceştia aveau mersul aproape vertical şi utilizau membrele superioare pentru a-şi asigura hrana. Tot în Africa, au fost descoperite fosilele primului om capabil să producă unelte, Homo habilis. El avea o capacitate craniană mai mare şi a produs primele unelte cu ajutorul cărora s-a adaptat la condiţiile de mediu.

Continuă citirea →

Anunțuri

Primii oameni (II)

primii oameniOamenii de ştiinţă sunt de părere că primii hominizi au apărut in urmă cu 5 milioane de ani, în preistorie. Cea dintâi epocă a acestei perioade se numeşte paleolitic şi se întinde de la apariţia omului până la inventarea scrierii. Primii strămoşi ai omului au trăit în Africa de est şi erau bipezi. Acum circa 4 milioane de ani, dintre aceşti hominizi au evoluat australopitecii, care se hrăneau cu fructe, seminţe şi legume, dar şi carne. Erau culegători, vânători şi pescari.

Continuă citirea →

Primii oameni

primii oameni focLegendele străvechi și autorii Bibliei au susținut că oamenii sunt făpturi dumnezeiești, create după chipul celui care le-a zămislit. Până în prezent, însă, au rămas fără răspuns cel puțin câteva întrebări esențiale: este sau nu omul urmașul unei specii de maimuțe? Oamenii au apărut în împrejurări excepționale, într-un loc anume de pe Pământ, sau în același timp pe întreaga suprafață a planetei noastre? Știm cum a evoluat corpul omului? Sau lipsește ceva ca să înțelegem cum am devenit ceea ce suntem?

Știm că cea mai veche fosilă cu trăsături umane a fost găsită în Africa, în anul 1974. Cele 52 de oase ale unui schelet feminin, cu înălțimea de 1,30 metri, au fost numite de cercetători Lucy. Lucy era o ființă care își petrecea viața cățărându-se în arbori, dar care se afla totodată la începuturile mersului biped.

Continuă citirea →

Așteptări mari de la oameni mici

criticDorința multora dintre noi – mărturisită sau nu – este de a urca încetul cu încetul treptele piramidei profesionale și sociale. Calitățile intelectuale și morale, realizările de până atunci, credința că putem schimba ceva în bine și dorința de a răspunde provocărilor carierei ne pot îndemna ca, la un anumit moment al vieții, să acceptam asumarea unor responsabilități legate de o oarecare funcție de conducere. Contactul cu realitatea socială este însă dur.

Ideile se poluează inevitabil. Sunt ignorate, alterate şi, în cele din urmă, iremediabil compromise, total sau în parte.

Acțiunile pot fi distorsionate. Între aprobări pe care le ştii mincinoase și refuzuri pe care le simţi definitive, constați că există unii care pot face din interesul lor o datorie a celorlalți.

Criza valorilor morale e evidentă. Cei care își exprimă gândurile cu sinceritate stingheresc, deranjează, adeseori irită. E descurajator să vezi cât de puţin sunt preţuite demnitatea, corectitudinea, integritatea.

Unii fac greșeala de a încuraja şi cultiva în preajma lor spiritele mediocre, recunoscute pentru vocaţia masochistă a supunerii lor. Sunt oameni care au trebuinţa înnăscută a servilismului: gândesc și scriu doar la comandă. Bineînțeles, slugărnicia lor tâmpă este răsplătită cu câte o sinecură. În sistemul de (non)valori pe care a fost clădită România trebuie doar să fii apt pentru arta de a vinde cuvinte, dacă nu chiar minciuni…

Unealta făcătoare de oameni

profesor caricaturaPovestește Nikos Kazantzakis: „Cu ochii mari, de-a pururi fermecați, cu capul plin de zumzet de albine și de miere, cu o căciuliță roșie de lână pe cap și sandale cu ciucuri roșii în picioare, am pornit-o într-o dimineață, pe jumătate fericit, pe jumătate îngrozit; tata mă ținea de mână. Mama mi-a dat un fir de busuioc ca să prind curaj când îl voi mirosi și mi-a pus la gât cruciulița de aur de la botez.

– Să-ți ajute Dumnezeu și fii binecuvântat, a șoptit ea, uitându-se cu mândrie la mine.

Continuă citirea →

Părinții ne ajută să devenim oameni, cărțile – să rămânem!

carti si parinti

Părinții ne ajută să devenim oameni, cărțile – să rămânem! (Aurelian Silvestru)

Alexandru Marghiloman – Oameni şi fapte

Alexandru Marghiloman îşi trage obârşia dintr-o veche familie de origine greacă, posesoare a numeroase latifundii în diverse judeţe ale ţării. Educaţia şi instrucţia, tânărul Alexandru Marghiloman şi le-a desăvârşit în Franţa. A debutat în politică, înscriindu-se în partidul conservator, care îngloba pe mai toţi marii proprietari de pământ.

Înainte de a se afirma ca om politic, Marghiloman avea deja o anumită celebritate în cercurile bucureştene, care frecventau hipodromul; din tinereţe şi până în clipa mortţi, el a fost stăpânit de o mare şi constantă pasiune: caii de curse. De altfel şi I. G. Duca a avut o pronunţată predilecţie pentru sportul aristocratic al alergărilor de cai. Pentru Alexandru Marghiloman însă, preţuirea acestui sport devenise o problemă, care îl preocupa cotidian; încât, fără exagerare s-a spus, că se simţea mult mai bine ca preşedinte al jochey-clubului decât ca şef de partid.

Continuă citirea →

Arta de a cunoaşte oamenii

Regele Carol I

Regele Carol I avea un real talent de a cunoaşte oamenii. Cu un dar minunat, el pătrundea tainele sufletului omenesc şi se pricepea să descopere slăbiciunile, ca şi virtuţiile fiecărui om. O nepreţuită calitate pentru un conducător de oameni. A cunoscut admirabil personalul politic al vremii sale, a ştiut exact ce poate da şi ce nu poate da fiecare şi a ştiut şi mai bine cum să profite de meritele unora sau de scăderile celorlalţi.

Continuă citirea →

Renaşterea – Ce vremuri! Ce oameni!

Expresia „om al Renaşterii” a devenit un clişeu, dar dacă a existat vreodată o personalitate în istorie căreia să i se potrivească această definiţie, aceea a fost Leonardo da Vinci.

Născut într-o perioadă în care numai câţiva reprezentanţi ai elitei văzuseră vreodată o carte, el a pus laolaltă multe crâmpeie confuze de cunoaştere umană şi a conferit logică şi coeziune întelegerii lumii; a transpus-o apoi într-o enciclopedie de informaţii despre o gamă uriaşă de subiecte.

Contemporanii lui Leonardo alcătuiesc un adevărat Who’s Who al istoriei. Multe dintre aceste personaje măreţe l-au cunoscut şi unele dintre ele au fost prieteni cu el, pentru că lumea Renaşterii era o lume mică, iar marile minţi ale Occidentului din epoca aceea erau concentrate în câteva capitale europene.

În lumea artei, Botticelli, care era mai în vârstă, a fost colegul şi prietenul lui Leonardo.

Michelangelo i-a devenit un duşman şi un rival de temut, iar Rafael, care era cu 30 de ani mai tânăr decât Leonardo, s-a inspirat din lucrările bătrânului artist.

Hieronymus Bosh a pictat „Grădina desfătărilor” în 1485 când Leonardo avea 33 de ani şi începea să se afirme ca pictor, iar Tiţian se năştea exact în acelaşi an.

Tododată, Cristofor Columb se născuse cu an înaintea lui Leonardo şi pornise să descopere Lumea Nouă; Leonardo l-a cunoscut şi pe omul de ştiinţă şi geograful Toscanelli, care îl determinase pe Columb să plece în călătoriile sale.

Magellan a devenit primul om care a făcut înconjurul Pământului într-o expediţie care a început la şase luni după moartea lui Leonardo.

Ce vremuri! Ce oameni!