Vlad – Nume tradiţional purtat de o serie de voievozi ai Ţării Româneşti (Valahiei) din familia domnitoare a Basarabilor. Cei mai cunoscuţi sunt:
– Vlad I Uzurpatorul, domn al Ţării Româneşti scurtă vreme (1394-1397); deşi era sprijinit de turci, a fost alungat de la domnie de Mircea cel Bătrân, căruia îi uzurpase tronul.
– Vlad II Dracul sau Dracula, domn al Ţării Româneşti în perioadele 1436-1442 şi 1443-1447. Fiu al lui Mircea cel Bătrân şi adversar al turcilor, a fost nevoit să accepte suzeranitatea otomană (1437), dar a participat la campania antiturcească a lui Iancu de Hunedoara, între 1444-1445. După pacea cu turcii, a fost detronat şi ucis de Iancu de Hunedoara. Îşi datorează supranumele unei decoraţii în formă de dragon primită de la împăratul Sigismund.
– Vlad III Ţepeş, domn al Ţării Româneşti (1448, 1456-1462, 1476), fiu al lui Vlad II Dracul. Venit la tron cu ajutorul turcilor, a refuzat apoi să plătească tributul promis (1459), izgonind pe turci din ţară şi atacând, cu ajutorul ungurilor, cetăţile turceşti de la Dunăre (1461). A trebuit, totuşi, să părăsească tronul în faţa invaziei turceşti conduse de Mahomed II, refugiindu-se în Transilvania (1462). Faima de conducător autoritar şi crud (şi supranumele de Ţepeş) a fost răspândită în Europa de cronicarii saşi din Transilvania.
– Vlad IV Călugărul, domn al Ţării Româneşti (1481,1482-1495), fiu al lui Vlad II Dracul şi frate al lui Vlad Ţepeş. A obţinut domnia cu sprijinul lui Ştefan cel Mare, dar s-a aliat ulterior cu turcii împotriva acestuia. A ctitorit mănăstirea Glavacioc din judeţul Argeş şi a reconstruit zidurile de apărare ale Târgoviştei.
sursa: Enciclopedia Universală Britannica, Coord.: Ilieș Câmpeanu, Cornelia Marinescu, vol. 16, U-Z, Bucureşti, Editura Litera, 2010