„Nu vei realiza nimic în viaţă”

Albert EinsteinLa vârsta de 16 ani, Albert Einstein (1879-1955) urma cursurile Gimnaziului Luitpold din Munchen. Era un băiat vesel, pus pe şotii, care nu părea prea interesat de învăţătură. Profesorul său de limbă greacă, sătul de lipsa de concentrare şi de talent a tânărului Albert, a făcut una dintre acele predicţii ale ratării care, privite în retrospectivă, apar penibile atunci când sunt făcute cu referire la persoane care se dovedesc extrem de talentate şi de celebre, dar care rămân totuşi foarte valabile în cazul multor studenţi: „Nu vei realiza nimic în viaţă”!

De fapt, Einstein nu s-a evidenţiat nici la şcoală, nici la facultate. Era angajat în poziţia inferioară de funcţionar al Institutului de Patentare când, la vârsta de 25 de ani, a început cele patru lucrări care vor schimba pentru totdeauna natura fizicii şi modul în care privim universul, însă curiozitatea extraordinară şi deprinderile speculative ale minţii caracteristice geniului său începuseră să se dezvolte încă de când era foarte tânăr. Numai că, în perioada adolescenţei şi în prima tinereţe, nimic din ceea ce i se preda nu era suficient de provocator pentru a-i stârni cu adevărat interesul.

Einstein se afla totuşi într-o companie aleasă. Dacă Einstein, alături de Freud, era cel mai revoluţionar gânditor al secolului XX, cel mai revoluţionar gânditor al secolului XIX fusese cu siguranţă Charles Darwin. Şi lui, când avea 15 ani, eminentul său tată i-a spus: „Nu te interesează nimic altceva decât câinii şi vânătoarea şi să prinzi şobolani. Te vei face de râs pe tine şi familia ta.“ Şi de această dată, plăcerea cu care Darwin hoinărea prin natură şi plăcerea cu care prindea şobolani fuseseră semne timpurii ale unei direcţii speciale către care îl va îndrepta geniul său. Pentru Darwin, totul a devenit clar în timpul călătoriei de patru ani în jurul lumii, întreprinsă ca cercetător naturalist la bordul vasului H.M.S. Beagle, o altă poziţie care-l punea în inferioritate, ba chiar una pentru care căpitanul vasului credea că nu este îndeajuns de înzestrat.

Nu ar trebui să ne surprindă că oameni ca Darwin şi Einstein au fost la început subapreciaţi. Societatea a funcţionat întotdeauna în aşa fel încât să-i recompenseze pe cei care ştiau să profite de status-quo, deşi nu ei sunt cei ce pun lumea în mişcare. Un studiu notabil a fost întreprins de William Bender, decanul răspunzător de admiterea la Colegiul Harvard în 1950, care arăta că absolvenţii Harvard care se ocupau apoi de activităţi dintre cele mai creative erau adesea cei mai buni din clasa lor. Studenţii care obţineau note foarte bune aproape întotdeauna dobândeau succesul şi uneori strângeau adevărate averi, dar cei care realizau progrese remarcabile în ştiinţă şi în artă nu obţineau, de obicei, note dintre cele mai bune, ba uneori chiar slabe. De ce? Fiindcă erau prea preocupaţi de alte lucruri decât de cursurile impuse – exact aşa cum au fost Darwin şi Einstein.


sursa: John Malone, Verdictul timpului. De la Jules Verne la Bill Gates, traducere Rosana Nedelciu, București, Editura Lider, 2006

Un răspuns

  1. Societatea te vrea în tiparele ei, ca atare vei studia în principiu ce are ea nevoie momentan , cel mult în viitorul f. apropiat.De aceea geniile par ciudate și superficiale la început, căci ele sunt „peste„ nivelul necesităților imediate sociale și pot vedea în viitor și „altfel„

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: