Gloria şi umilinţa lui Miltiade. (I) Bătălia de la Maraton

MiltiadeSe scurseseră opt zile de la debarcarea perşilor la Maraton. Spionii lor acţionau la Atena şi chiar în armata greacă pentru a produce disensiuni. De la aceştia aflară ei despre apropiata sosire a ajutorului spartan, ceea ce îi decise pe Datis şi Artaphernes să acţioneze brusc în ziua de 13 septembrie, moment în care, la greci, comanda generală se găsea în mâna lui Miltiade.

Herodot ne-a lăsat o descriere destul de lacunară şi imprecisă o operaţiilor militare de la Maraton, încât din ea cu greu ne putem da seama asupra felului cum s-au petrecut lucrurile. Se pare că perşii se hotărâseră să atace Atena concomitent, pe mare şi pe uscat. În acest sens, o bună parte dintre trupele lor, în primul rând cavaleria, primi ordinul să se reîmbarce. Ele urmau să ocolească capul Sunion şi să debarce în portul Faleronului de lângă Pireu, ca de acolo sa atace direct Atena.

Momentul strategic

În timp ce se luau aceste măsuri de reîmbarcare, trupele terestre ale perşilor, dispuse în linie de bătaie, trecură râul Charadra ca să forţeze drumurile din munţi ce duceau spre Atena. Acesta a fost momentul strategic important pe care Miltiade a ştiut să-l folosească din plin şi să obţină strălucita victorie de la Maraton. De pe înălţime, el urmări toate manevrele persane şi ştiu din timp cum să-şi organizeze linia de bătaie şi atac. Aripa dreaptă a frontului fu încredinţată polemarhului Callimachos şi tot acolo Miltiade îşi fixă postul său de comandant suprem al operaţiunilor. Pe aripa stângă au fost plasaţi plateenii, iar la centrul frontului ceilalţi strategi, printre care se găseau Temistocle şi Aristide. Linia de bătaie a grecilor acoperea pe cea opusă de perşi; avea puternice efective pe aripi şi mai puţine rânduri de luptători la centru.

Desfăşurarea bătăliei

Planul lui Miltiade ubatalia de la maratonrmărea angajarea unei lupte corp la corp, urmată de o acţiune de învăluire a inamicului, prin aripile puternice ale frontului. Herodot, care se putuse informa în vremea sa de la bătrânii atenieni ce luaseră parte la această memorabilă bătălie, o descrie astfel:

„După ce se termină rânduirea oamenilor pe poziţie şi jertfele prevesteau a bine, atenienii se aruncară cu iureş năvalnic asupra duşmanilor; depărtarea dintre tabere nu era mai mare de opt stadii (1500 m). Perşii, când îi văzură pe atenieni dând năvală, se pregătiră să-i întâmpine; dar când băgară de seama cât de puţini sunt şi totuşi aleargă spre ei în goană, fără cavalerie şi fără arcaşi, îi socotiră pe atenieni de-a dreptul nebuni şi cu totul pierduţi. Dar acestea şi le închipuiau doar barbarii. Atenienii însă, când se încleştară strâns cu barbarii, se luptară în chip vrednic de pomenit. Într-adevăr, ei, primii dintre toţi elenii pe care-i cunoaştem, au pornit în iureş împotriva duşmanilor şi, totodată, ei cei dintâi şi-au ţinut firea când au văzut îmbrăcămintea persană şi pe bărbaţii care au purtat-o; până atunci elenilor le era teama şi de numele perşilor.

Concepţia strategică a lui Miltiade era simplă, iar traducerea ei în fapt s-a desfăşurat impecabil. Le-a fost greu grecilor numai la începutul luptei, atunci când au intrat sub ploaia de săgeţi a arcaşilor persani. Ostaşii lui Miltiade au trecut însă repede prin această zonă periculoasă şi au ajuns la o luptă corp la corp, în care hopliţii, protejaţi de platoşe şi mânuind cu pricepere lancea sau sabia, i-au dat peste cap pe invadatori. Este drept că lupta a fost lungă şi chiar nesigură, mai ales atunci când la centrul frontului presiunea persană i-a silit pe atenieni să dea înapoi, dar aripile lor i-au pus pe barbari în derută, ca apoi ele să se abată asupra centrului liniei de bătaie. Linia întregului front persan a fost ruptă şi „barbarii bezmetici” au luat-o la fugă spre corăbii… dar elenii porniră pe urmele lor, lovindu-i din spate…”

Pe plajă, bătălia s-a transformat în masacru. Şapte corăbii persane au fost capturate şi 6400 de duşmani şi-au găsit moartea la Maraton. Alături de polemarhul Callimachos şi un strateg au căzut aproape 200 de atenieni. Aici a murit şi Kynegeiros, fratele poetului Eschil, „tăindu-i-se mâna cu o secure în clipa în care se prinsese de pupa unei corăbii” ca s-o captureze.

A doua zi după victoria lui Miltiade, sosiră la Maraton şi spartanii, în număr de 2000 de luptători. Ajunseseră pe câmpul de bătălie după un marş forţat de trei zile, sperând să apuce încă desfăşurarea luptei. După ce contemplară câmpul de bătălie plin de cadavre barbare, spartanii lăudară pe atenieni pentru isprava lor şi se înapoiară în Laconia.

fidipide maraton am invinsLegenda

Legenda spune că victoria de la Maraton a fost anunţată la Atena de către un curier, care a parcurs distanţa de 40 km într-un timp foarte scurt. Ajuns în piaţa oraşului cu ramura de măslin în mână, semnul victoriei, el ar fi rostit numai cuvintele „Am învins”, ca apoi să moară de oboseală. Cursele de maraton de la jocurile olimpice, adică alergări pe distanţe mari, amintesc acest eveniment legendar.

*****

sursa: Magazin istoric, anul IV, Nr.9(42), septembrie 1970

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: