Ce fel de tată a fost Einstein?

Fiind unul dintre cei mai mari fizicieni şi teoreticieni ai tuturor timpurilor, Albert Einstein a avut parte, cu siguranţă, de o viaţă agitată. După cum ştim cu toţii însă, vine o zi în care până şi cei mai renumiţi savanţi trebuie să-şi facă timp pentru problemele personale. Einstein a avut familie, ceea ce l-a supus unor decizii apăsătoare în legătură cu timpul şi atenţia cuvenită celor apropiaţi. Se spune că, deşi Einstein nu a obiectat împotriva ideii de a deveni tată, nu a fost capabil să-şi înţeleagă pe deplin copiii. I s-a părut interesant să aibă un copil şi nu i-au rămas prea multe de spus atunci când Mileva a rămas însărcinată pentru a doua oară. Pe vremea când sărbătorea naşterea celui de-al doilea copil, Hans, Einstein nu mai simţise niciodată greutăţile datoriei de părinte. Savantul nu a fost un tată model, care să stea acasă lângă copii, mai ales când aceştia erau încă mici. Obişnuia să facă cercetări, să scrie şi să dezbată probleme ştiinţifice împreună cu prietenii săi când probabil ar fi trebuit să-şi petreacă timpul cu copiii.

În schimb, abandona câteodată studiul ore în şir pentru a se juca alături de cei mici. Se pare că Einstein a ştiut totuşi să menţină un echilibru între carieră si viaţa personală, cel puţin în primii ani după naşterea copiilor săi.

Responsabilitatea de părinte a lui Einstein s-a dublat în anul 1910, odată cu venirea pe lume a celui de-al doilea fiu, Eduard. Atitudinea impusă de noua sa condiţie a fost similară cu cea de pe vremea când Hans era singurul copil. Familia era importantă şi trebuia preţuită, iar el îi înconjurase cu dragoste pe cei apropiaţi, în ciuda obsesiei pentru studiu. Einstein era cunoscut pentru abilitatea de a putea lucra pe fondul gălăgiei făcute de cei mici şi al oricărui alt inconvenient.

În prima parte a vieţii sale, când încă era căsătorit cu Mileva, mariajul i-a fost prielnic. Soţia avea grijă de el, iar el, în schimb, îşi iubea nespus copiii. Micuţii au fost foarte receptivi la dragostea lui şi i-au respectat munca şi cercetările în care era implicat. Cu toate acestea, atunci când Einstein s-a mutat la Berlin în anul 1914, soţia şi copiii nu i s-au putut alătura, fiind plecaţi în vacanţă în Elveţia, iar despărţirea a fost dificilă atât pentru tată, cât şi pentru fii.

În ciuda problemelor apărute în relaţia cu Mileva, Einstein şi-a dorit să fie apropiat de copii, a încercat să păstreze o atitudine pozitivă, evitând pe cât posibil să le vorbească despre dificultăţile întâmpinate în relaţia sa de cuplu. Eforturile lui de a-i proteja le-a indus probabil acestora un sentiment de izolare şi de nelinişte, ca şi cum lucrurile ar fi scăpat de sub control. O abordare modernă a relaţiilor familiale i-ar fi condus pe Einstein şi pe familia acestuia către consilierea parentală, unde ar fi deprins maniera optimă de a-i ajuta pe copii să treacă peste durerea divorţului părinţilor lor, dar astfel de terapii nu se inventaseră în primii ani ai secolului al XX-lea.

sursa: Cynthia Phillips, Shana Priwer, 101 lucruri inedite despre Einstein. Sex, ştiinţă și misterele universului, Bucureşti, Editura Meteor Press, 2008