Arhive etichetă: Albert Einstein

„Nu vei realiza nimic în viaţă”

Albert EinsteinLa vârsta de 16 ani, Albert Einstein (1879-1955) urma cursurile Gimnaziului Luitpold din Munchen. Era un băiat vesel, pus pe şotii, care nu părea prea interesat de învăţătură. Profesorul său de limbă greacă, sătul de lipsa de concentrare şi de talent a tânărului Albert, a făcut una dintre acele predicţii ale ratării care, privite în retrospectivă, apar penibile atunci când sunt făcute cu referire la persoane care se dovedesc extrem de talentate şi de celebre, dar care rămân totuşi foarte valabile în cazul multor studenţi: „Nu vei realiza nimic în viaţă”!

De fapt, Einstein nu s-a evidenţiat nici la şcoală, nici la facultate. Era angajat în poziţia inferioară de funcţionar al Institutului de Patentare când, la vârsta de 25 de ani, a început cele patru lucrări care vor schimba pentru totdeauna natura fizicii şi modul în care privim universul, însă curiozitatea extraordinară şi deprinderile speculative ale minţii caracteristice geniului său începuseră să se dezvolte încă de când era foarte tânăr. Numai că, în perioada adolescenţei şi în prima tinereţe, nimic din ceea ce i se preda nu era suficient de provocator pentru a-i stârni cu adevărat interesul.

Continuă citirea →

Ce fel de tată a fost Einstein?

Albert Einstein si copiii sai

Fiind unul dintre cei mai mari fizicieni şi teoreticieni ai tuturor timpurilor, Albert Einstein a avut parte, cu siguranţă, de o viaţă agitată. După cum ştim cu toţii însă, vine o zi în care până şi cei mai renumiţi savanţi trebuie să-şi facă timp pentru problemele personale. Einstein a avut familie, ceea ce l-a supus unor decizii apăsătoare în legătură cu timpul şi atenţia cuvenită celor apropiaţi. Se spune că, deşi Einstein nu a obiectat împotriva ideii de a deveni tată, nu a fost capabil să-şi înţeleagă pe deplin copiii. I s-a părut interesant să aibă un copil şi nu i-au rămas prea multe de spus atunci când Mileva a rămas însărcinată pentru a doua oară. Pe vremea când sărbătorea naşterea celui de-al doilea copil, Hans, Einstein nu mai simţise niciodată greutăţile datoriei de părinte. Savantul nu a fost un tată model, care să stea acasă lângă copii, mai ales când aceştia erau încă mici. Obişnuia să facă cercetări, să scrie şi să dezbată probleme ştiinţifice împreună cu prietenii săi când probabil ar fi trebuit să-şi petreacă timpul cu copiii.

Continuă citirea →

Viaţa lui Albert Einstein (III)

Tablou de Ben Shahn care înfăţişează evreii alungaţi din Europa, căutând adăpost în America.În centru se află Einstein, însoţit de fiica sa, Margo.

Ascensiunea naziştilor şi fuga în America

Tragedia evreilor   Chiar dacă era de origine evreiască, familia lui Einstein adoptase complet modul de viaţă al germanilor. Tatăl său, Hermann, nu era adeptul religiei evreilor şi la trimis pe Albert la şcoală. Nici Albert nu era conştient de apartenenţa sa la poporul evreu. Prima dată când a fost silit să îşi înfrunte religia a fost în 1911, la vârsta de 32 de ani. Fiind acceptat ca profesor la Universitatea Germană de la Praga, a fost invitat să completeze unele formulare obişnuite pentru angajare. Într-unul dintre acestea a trebuit să indice religia. Einstein credea în Dumnezeul lui Spinoza care există în armonia tuturor lucrurilor din lume, credea în legile care guvernează Universul şi nu în Dumnezeu, care judecă şi pedepseşte faptele omeneşti. Forţat însă, a completat „evreu”.

Continuă citirea →

Viaţa lui Albert Einstein (I)

Un băiat neobişnuit.   În copilărie, geniul lui Albert Einstein era departe de a se întrevedea. Era un copil retras, fapt pentru care era adesea batjocorit de către colegii de şcoală. Nu era un elev strălucit, în schimb, îi plăcea să citească tot felul de cărţi de popularizare a ştiinţei. Avea obiceiul să analizeze detaliat, din orice punct de vedere, orice gând, idee sau informaţie pe care o avea, păstrând însă tăcerea până când considera că mintea sa a epuizat acest subiect, lucru ce îi determina pe cei din jurul său să creadă că este retardat şi să-l dispreţuiască. Vedea şi observa lucruri pe care alţi copii de vârsta sa nici nu puteau să le conceapă. Această capacitate a sa va fi renumită în viitor, însă, în copilărie, micuţul Albert era considerat „îndărătnic” şi diferit.

Continuă citirea →

Albert Einstein şi binefăcătorul său, Max Planck

În 1905, în perioada în care Albert Einstein nu era academician, ci doar un necunoscut funcţionar al unul institut, omul care a recunoscut pentru prima dată valoarea teoriei relativităţii a fost fizicianul Max Planck. Acesta a fost primul care a recunoscut talentul lui Einstein şi care l-a invitat la Universitatea din Berlin.

Continuă citirea →

Cărţile preferate ale lui Albert Einstein

Având o fire introvertită, Einstein citea cu entuziasm, în mod special cărţi de ştiinţă şi de filozofie, care îl cufundau în propriul său univers. Când Albert avea aproape 10 ani, casa sa era frecventată de un tânăr student la medicină, Max Talmud, care i-a împrumutat micuţului cărţile sale de ştiinţă, ajutându-l astfel să-şi satisfacă curiozitatea sa înnăscută.

Continuă citirea →

Einstein – copilaria unui geniu

În copilărie, geniul lui Albert Einstein era departe de a se întrevedea. Era un copil retras, fapt pentru care era adesea batjocorit de către colegii de şcoală. Nu era un elev strălucit, în schimb, îi plăcea să citească tot felul de cărţi de popularizare a ştiinţei. Avea obiceiul să analizeze detaliat, din orice punct de vedere, orice gând, idee sau informaţie pe care o avea, păstrând însă tăcerea până când considera că mintea sa a epuizat acest subiect, lucru ce îi determina pe cei din jurul său să creadă că este retardat şi să-l dispreţuiască.

Vedea şi observa lucruri pe care alţi copii de vârsta sa nici nu puteau să le conceapă. Această capacitate a sa va fi renumită în viitor, însă, în copilărie, micutul Albert era considerat ,.îndărătnic” şi diferit.

S-a născut la Ulm, un oraş mic din Germania. Tatăl său, Hermann, era fiul cel mai mare al familiei Einstein, de origine evreiască. Se spune că mama lui Albert, când l-a văzut prima dată pe nou-născut, era să leşine. Micuţul cântărea mai mult decât un copil normal şi avea capul umflat şi pătrăţos. Părinţii săi erau neliniştiţi şi se întrebau dacă pruncul pe care li l-a dăruit Dumnezeu era normal. Când Albert a ajuns la vârsta de trei ani, fără să articuleze un cuvânt, părinţii săi au crezut că este retardat şi şi-au pierdut orice speranţă. Însă mare le-a fost uimirea, când, într-una din zile, micuţul a deschis gura şi a început să vorbească cu fluenţa şi vocabularul unui adult. Ce se întâmplase? Copilul analizase până atunci utilizarea cuvântului, iar apoi a exteriorizat ceea ce învăţase.

Despre relativitate – Albert Einstein

Pune mâna pe o sobă fierbinte un minut şi ţi se va părea o oră. Stai cu o fată frumoasă o oră şi ţi se va părea un minut. Asta e relativitatea. 🙂

O intamplare cu Albert Einstein

Despre autorul teoriei relativităţii circulă multe glume, între care şi o farsă plină de haz.

Aflat într-un turneu de conferinţe în Statele Unite, Albert Einstein a ales o temă ştiinţifică pe care o dezvolta la fiecare întâlnire cu auditoriul universităţilor americane. După 10-12 prelegeri, şoferul pus la dispoziţie, un yankeu spiritual, îi mărturiseşte că ştie conferinţa pe dinafară şi că ar putea-o rosti fără greş. Einstein, sedus de idee, îi face propunerea ca la următoarea „escală” să-şi schimbe identitatea şi să se dea el drept profesor, îmbrăcând pelerina şi pălăria sa devenite celebre. O oarecare asemănare fizică existând, totul decurge de minune, numai că, la sfârşitul reuniunii, un om de ştiinţă cere o lămurire asupra unei chestiuni ştiinţifice spinoase. Fără a-şi pierde cumpătul, savantul travestit exclamă:

Dragă colega, dar acesta este un lucru foarte simplu: chiar şoferul meu, aici de faţă, vă poate răspunde excelent!” Lucru confirmat pe loc. 🙂