Aztecii au fost membrii uneia dintre ultimele mari civilizaţii native din America. Ei au creat un imperiu uriaş în America de Sud şi Mexic, în timpul secolului al XV-lea.
Începutul puterii aztecilor a avut loc în secolul al XIV-lea, când au construit oraşul Tenochtitlán pe o insulă pe care se află acum Mexico City. Ei au creat marele imperiu prin cucerirea oraşelor vecine, extinzându-se spre sud şi est.
POPORUL
Conducătorul aztec a fost primul împărat care se baza pe 0 clasă a războinicilor pentru apărarea şi extinderea imperiului. Următorii ca importanţă erau preoţii. Oamenii de rând erau agricultori, negustori, meşteşugari şi sclavi. Existau grădini plutitoare (numite chinampas) pe lacul Texcoco, care înconjura Tenochtitlán-ul. Porumbul, legumele şi bumbacul erau cultivate, iar curcanii şi câinii erau mâncaţi. Aztecii au fost printre primii care au folosit boabele de cacao pentru a face ciocolată, iar cuvintele „tomato“ (roşie) şi „avocado“ provin din aztecă.
TEMPLELE PIERZANIEI
Principala clădire religioasă a fost Marele Templu de la Tenochtitlán, o piramidă de piatră cu altare de sacrificiu în vârf. Fiecare conducător a construit un templu mai mare şi mai impresionant în acelaşi loc. Templul a fost reconstruit de şase ori.
CUCERIŢI DE O LEGENDĂ
Imperiul aztec a atins apogeul când Montezuma al II-lea a devenit împărat în 1502 şi a construit un palat vast. Sub domnia sa, imperiul s-a extins, cuprinzând Mexicul, de la est la vest. În 1519, o armată de spanioli şi marinari, conduşi de Hernán Cortés, au ajuns în Mexico. Mulţi azteci, inclusiv Montezuma, au crezut că noul sosit este legendarul zeu Quetzalcóatl şi l-au întâmpinat prietenos. În 1521, armata lui Cortés a distrus complet Tenochtitlán, iar Cortés a fost numit guvernator al Mexicului.
SACRIFICIU UMAN
Religia era foarte importantă pentru azteci. Ei venerau mulţi zei – al războiului, al ploii, al Soarelui, al vântului – şi practicau sacrificii umane pentru a câştiga bunăvoinţa zeilor lor. Prizonierii luaţi în timpul bătăliilor erau ucişi de către preoţi. Ei scoteau inimile încă bătânde ale prizonierilor sacrificaţi folosind cuţite ceremoniale făcute din pietre foarte ascuţite. Sângele era folosit la spălarea statuilor zeilor.
ISTORII REGĂSITE 
Cu excepţia galilor şi a geţilor popoarele europene nu practicau sacrificii umane. Acestea, pentru popoarele care uzau de ele, erau totuşi excepţionale. În Asia sacrificiile sunt menţionate doar la sumerieni, indieni, scyţi. Se sacrificau cu prilejul ceremoniilor funerare regale sclavii, servitorii şi uneori soţiile regilor. În Biblie se menţionează un singur caz, cel al lui Ieftae care şi-a adus fiica „ardere de tot”, împlinind o făgăduinţă făcută lui Yahweh. Dacă ar fi să luăm în consideraţie „teoria extratereştrilor” am presupune că stămoşii amerindienilor vor fi asistat la un transplant de inimă făcut de extratereştrii pe care l-au interpretat interpretat cum au crezut adică o jertfă.
ApreciazăApreciază