Dragoste curtenească – Cod din Evul Mediu târziu care descria regulile de comportament şi emoţiile doamnelor nobile şi ale iubiţilor lor.
A reprezentat tema unei literaturi care a început cu poezia trubadurilor de la sfârşitul sec. XI din Franţa şi a pătruns cu uşurinţă în Europa. Iubitul care se vedea robit de pasiune, dar şi de respect, îşi slujea şi venera cu credinţă iubita-sfântă. Dragostea era fără excepţie adulteră, deoarece căsătoriile din înalta societate erau în acea perioadă rezultatul intereselor economice sau a unor alianţe pentru putere.
Se pare că sursele sale literare se găsesc în literatura arabă, transmisă Europei prin Spania dominată de arabi; cultul religios crescând al Fecioarei Maria reprezintă o altă influenţă.
Exemple de astfel de lucrări literare sunt Romanul trandafirului (Le Roman de la rose) de Jean de Meung, sonetele lui Petrarca către Laura, Divina comedie a lui Dante, şi poeziile truverilor şi ale minnesingerilor.
sursa: Enciclopedia Universală Britannica, vol. 5, D-E, Bucureşti, Editura Litera, 2010, p. 174
ISTORII REGĂSITE 