Despre dragostea curtenească

numele-trandafiruluiDragoste curtenească – Cod din Evul Mediu târziu care descria regulile de comportament şi emoţiile doamnelor nobile şi ale iubiţilor lor.

A reprezentat tema unei literaturi care a început cu poezia trubadurilor de la sfârşitul sec. XI din Franţa şi a pătruns cu uşurinţă în Europa. Iubitul care se vedea robit de pasiune, dar şi de respect, îşi slujea şi venera cu credinţă iubita-sfântă. Dragostea era fără excepţie adulteră, deoarece căsătoriile din înalta societate erau în acea perioadă rezultatul intereselor economice sau a unor alianţe pentru putere.

Se pare că sursele sale literare se găsesc în literatura arabă, transmisă Europei prin Spania dominată de arabi; cultul religios crescând al Fecioarei Maria reprezintă o altă influenţă.

Exemple de astfel de lucrări literare sunt Romanul trandafirului (Le Roman de la rose) de Jean de Meung, sonetele lui Petrarca către Laura, Divina comedie a lui Dante, şi poeziile truverilor şi ale minnesingerilor.


sursa: Enciclopedia Universală Britannica, vol. 5, D-E, Bucureşti, Editura Litera, 2010, p. 174

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: