„Discutând odată cu răposatul Herzen, i-am lăudat din plin una din lucrările sale — De pe malul celălalt. Cartea e scrisă sub formă de dialog între Herzen şi oponentul său.
— Ceea ce-mi place cu precădere, i-am spus eu printre altele, e că oponentul dumitale e un om inteligent. Cred că eşti de acord că nu o dată te strânge cu uşa.
— Asta e totul, a râs Herzen. O să-ţi spun o anecdotă. Pe vremuri, când eram la Petersburg, m-a dus odată Bielinski la el şi m-a pus să ascult un articol pe care-l scria cu pasiune : Convorbirea dintre domnul A. şi domnul B. În articolul ăsta dl. A., adică Bielinski însuşi, apare ca un om foarte deştept, iar oponentul său, dl. B. e mai simpluţ. După ce a terminat, m-a întrebat teribil de nerăbdător:
– Ei, ce zici?
– De bine e bine şi se vede că eşti un om foarte deştept, dar nu ştiu ce plăcere ai avut să-ţi pierzi timpul cu un prost ca ăsta?
Bielinski s-a aruncat pe divan, şi-a vârât faţa în pernă şi a început să râdă şi să strige din răsputeri:
-M-ai omorât! M-ai omorât!” 🙂
sursa: Dostoievski, Opere, vol. 11, Jurnalul unui scriitor, trad.: Leonida Teodorescu, Studiu introductiv de Ion Ianoși, București, Univers, 1974
ISTORII REGĂSITE 
Savuroasă! Și mai constat că împărtășim aceeași pasiune: cufundarea, cu atenția trează, în adâncul paginilor literare pentru a pescui fapte și întâmplări cu tâlc, ce merită a fi oferite și altora pentru a le servi „de buna învățătură și meritată delectare.” 🙂
ApreciazăApreciază