Arhive etichetă: anecdota

Frate, ești nebun?!

elevDoi elevi discutau la Bacalaureat:

-Ce-ai scris la română?

-Nimic, am dat foaia albă…

-Frate, ești nebun?! Or să zică ăștia că am copiat unul de la altul! 🙂

Anunțuri

Dreptatea (anecdotă)

dreptateGeneralul bur Kruger se așeza în fiecare zi sub un arbore mare și împărțea dreptatea.

Odată, doi frați s-au înfățișat înaintea lui, deoarece nu se înțelegeau asupra moștenirii. I-au arătat o hartă a terenului pe care-l primiseră.

Kruger i-a zis unuia:

Continuă citirea →

Pericolul mașinii (anecdotă)

Lao-TsePe când Tsu-Gung călătorea prin regiunile de la nord de fluviul Han, a văzut un bătrân lucrând în grădina lui de zarzavaturi. Săpase un șanț de irigație. Omul cobora în fântână ținând în brațe un vas, apoi se întorcea și răsturna apa cărată în șanț. Cu tot efortul lui teribil, rezultatele se dovedeau foarte proaste.

– Există o cale să umpli o sută de șanțuri într-o singură zi, să faci mult cu efort puțin. N-ai vrea s-o auzi? spuse Tsu-Gung.

Atunci grădinarul se ridică, îl măsură cu privirea și-i răspunse:

-Și care ar fi calea aceea?

Continuă citirea →

Dumas, scriitorul cu o energie inepuizabilă

dumasCoborând din tren, la ora 10 seara, după opt ore de călătorie, Alexandre Dumas îşi rugă fiul să-l conducă la Neuilly, la prietenul său, poetul Theophile Gautier.

– Dar, tată, e târziu şi vii dintr-o călătorie!

– Eu? Sunt proaspăt ca un trandafir.

Îl găsiră pe Gautier dormind. Dumas-tatăl începu să strige. Bunul Theo ieşi la fereastră şi protestă:

– Ne-am culcat cu toţii!

– Leneşilor! Ce, eu dorm?

Pălăvrăgiră până la orele patru dimineaţa, apoi Dumas-fiul, obosit peste măsură, reuşi să-l conducă pe jos până acasă, în Champs-Elysees, pe tatăl său, care vorbi pe tot parcursul bulevardelor Neuilly şi Grande-Armee. Ajunseră la ora şase dimineaţa. Imediat ceru să i se aducă o lampă.

Continuă citirea →

O anecdotă cu Paul Verlaine

verlainePovestește Paul Verlaine:

„Având la mine o cheie de la apartamentul din Batignolles, unde eu şi mama am continuat să vieţuim după moartea tatei, profitam să mă întorc noaptea la orice oră voiam, născocind minciuni gogonate, de care mama nu se îndoia… sau avea îndoieli, dar asupra cărora închidea ochii cu greu… şi, mă tem, vai, de-abia acum, cu durere!

Unde-mi petreceam nopţile? Nu totdeauna în locuri recomandabile. Vagi „frumuseţi“ mă înlănţuiau adesea cu „cătuşe de flori“ sau mă duceam pur şi simplu cu alţi amici să mă-nfund în cabaretele de noapte unde absintul curgea în valuri.

Astfel, într-o bună zi, ori mai degrabă rea, întorcându-mă după obicei pe furiş în camera mea, separată printr-un vestibul de cea a mamei, mă dezbrăcasem în linişte, apoi mă culcasem, ca să gust o oră-două de odihnă… nemeritată, cu toate că, cu milosârdie spus, meritată; dormeam buştean când, spre ora nouă – ora la care trebuia să mă pregătesc de plecare la birou, să-mi fac toaleta, să iau ceaiul sau şocolata -, mama a intrat în camera mea să mă trezească.

Când m-a văzut, a scos un strigăt de mirare, în care se simţea totuşi pofta de a izbucni în râs şi zise (scârţâitul uşii deschizându-se, apoi exclamaţia mamei mă treziseră):

Doamne, Paul, cum mai arăţi! Aseară iar te-ai ameţit.

Acest „iar“ mă răni. Răspunsei acru:

Continuă citirea →

Inteligenţa câinelui său se dezvolta mai repede decât a fiului

caineDiscreția l-a făcut pe Anatole France să evite mărturisirea directă și să-și împrumute amintirile unui personaj, Pierre Noziere. În cartea „Micul Pierre”ironistul France s-a manifestat savuros în retrăirea propriului său trecut.

„La naşterea mea, împrejurarea care mi s-a părut cea mai deosebită este că Puck, numit apoi Caire, veni pe lume în acelaşi timp cu mine, în odaia de alături, pe un covor vechi. De soi prost, Finette, maică-sa, era foarte deşteaptă.

Continuă citirea →

Fără familiarități! (anecdotă istorică)

alexandre dumas fiulAlexandre Dumas-fiul nu avea familiaritatea tatălui.

Ia ascultă, dragă prietene, i se adresează într-o zi un intim al casei, îl tutuiesc pe autorul lui Antony, iar dumitale-ţi zic dumneavoastră! E ridicol! Va trebui să stabilim o regulă.

– Într-adevăr, răspunse tânărul Dumas. Va trebui să-i spuneţi tatei dumneavoastră! 🙂

Generozitate (Anecdotă istorică)

dumasAlexandre Dumas câştiga mult, dar cheltuia şi mai mult. “N-am refuzat nimănui bani, zicea el, doar creditorilor.”

Odată, cerându-i-se douăzeci de franci, cu prilejul unei subscripţii pentru asigurarea înmormântării decente a unui portărel mort în sărăcie:

Vă dau patruzeci de franci. Înmormântaţi doi portărei! 🙂

O anecdotă cu Émile Zola și Cezanne

zola si cezanneElevul Émile Zola făcea parte din fanfara colegiului, unde cânta la clarinet. Fals. Paul Cézanne, prietenul său, la trompeta cu pistoane. Fals.

Împreună cu Cézanne, Zola cânta serenade la “două domnișorele”. Una din ele avea un papagal. Acesta se supăra. Părinții, exasperați de cacofonia instrumentelor și a păsării, au turnat apă în capul adoratorilor melodioși.

“Pe vremea aceea, avea să mărturisească Zola, nu prea aveam ureche muzicală”. O modestie insuficientă. 🙂

Continuă citirea →

O anecdotă povestită de Dostoievski

dostoievski„Discutând odată cu răposatul Herzen, i-am lăudat din plin una din lucrările sale — De pe malul celălalt. Cartea e scrisă sub formă de dialog între Herzen şi oponentul său.

— Ceea ce-mi place cu precădere, i-am spus eu printre altele, e că oponentul dumitale e un om inteligent. Cred că eşti de acord că nu o dată te strânge cu uşa.

— Asta e totul, a râs Herzen. O să-ţi spun o anecdotă. Pe vremuri, când eram la Petersburg, m-a dus odată Bielinski la el şi m-a pus să ascult un articol pe care-l scria cu pasiune : Convorbirea dintre domnul A. şi domnul B. În articolul ăsta dl. A., adică Bielinski însuşi, apare ca un om foarte deştept, iar oponentul său, dl. B. e mai simpluţ. După ce a terminat, m-a întrebat teribil de nerăbdător:

Continuă citirea →

O anecdotă cu Sigmund Freud

freud si grimaldiUn gentleman, trecând prin Viena, pe la începutul secolului XX, se simțea extrem de deprimat, ba chiar încercat de gânduri sinucigaşe – de aceea s-a dus la Sigmund Freud.

Freud l-a ascultat timp de o oră, apoi a spus:

– Starea dumneavoastră este atât profundă, cât şi serioasă. Ea nu poate fi tratată într-o singură şedinţă. Trebuie să beneficiați de tratament adecvat, care poate dura câțiva ani. Între timp, totuşi, ar fi bine să încercați să vă destindeți. În Viena tocmai a sosit marele Grimaldi, clovnul, şi spectatorii se tăvălesc de râs la glumele lui. Mergeți la un spectacol de-al său. Timp de două ore, vă veți distra, cu siguranță, şi asta poate avea un efect benefic pentru mai multe zile.

– Îmi pare rău, a răspuns gentlemanul deprimat, dar îmi este imposibil.

– De ce? a întrebat Freud.

Continuă citirea →

O anecdotă din viața lui Cuza-Vodă

Alexandru Ioan Cuza și Mihail KogalniceanuSe spune că Ion C. Brătianu și C. A. Rosetti ar fi scris lui Mihail Kogălniceanu, întrebându-l ce-i de făcut cu Vodă-Cuza, a cărui domnie ar trebui să înceteze. Kogălniceanu le-ar fi răspuns că Domnitorul e iubit în țară și în afară e susținut, așa că nu-i nimic de făcut decât…. doar un pistol.

Scrisoarea aceasta căzu în mâna lui Liebrecht, care o dădu lui Cuza.

Într-o zi, Cuza chemă pe Kogălniceanu la Palat, și după ce isprăvește ce avea de vorbit cu el, îi dă scrisoarea zicându-i:

Ia-o, Mihalachi; știi că oamenii sunt răi!

Continuă citirea →

Astronautul evreu

evreu + rabinUn evreu îi spune unui american:

– Ce mare lucru că aţi ajuns pe Lună? Astronauţii evrei vor coborî pe Soare!

– Este imposibil! protestează americanul. Temperatura de acolo….

La care evreul îi răspunde:

– Termină cu prostiile! Ne crezi idioţi? O să ne ducem noaptea! 🙂

Mai rău decât în infern – O anecdotă cu Byron

Fata din FocA doua zi după căsătorie, lordul Byron primeşte o scrisoare de la domnul Davis, care îl întreabă cum se simte după noaptea nunţii. Byron răspunde:

– Spre orele patru de dimineaţă m-am trezit. Focul roşu lumina perdelele stacojii ale patului; am crezut că mă aflu în infern, am pipăit alături de mine şi am văzut că era încă şi mai rău, amintindu-mi că mă căsătorisem! 🙂

De ce n-a putut ajunge deputat Caragiale

Se ştie că toată viaţa Caragiale a stat retras din viaţa politică, deşi în tinereţe a lucrat ca şi Eminescu la conservator-junimistul cotidian al lui Maiorescu şi Lascăr Catargiu, „Timpul“. Caragiale, care a ironizat politica şi moravurile ei, n-o putea iubi; ea nu-l putea atrage şi nu l-a atras decât ca un motiv pentru creaţiile sale literare.

Continuă citirea →