Cortina de fier

După capitularea Germaniei în faţa aliaţilor, la 8 mai 1945, prin care a luat sfârşit al doilea război mondial în Europa, ofiţerii americani şi britanici s-au găsit în imposibilitate de a afla cum stau lucrurile în zona sovietică de ocupaţie din Germania.

La 12 mai, foarte îngrijorat de ceea ce părea a fi refuzul sovieticilor de a coopera cu aliaţii lor în probleme de interes comun, primul ministru britanic Churchill i-a telegrafiat preşedintelui american Truman că „a fost trasă o cortină de fier în faţa aliaţilor vestici”.

Două luni mai târziu, la Conferinţa de la Potsdam, Churchill a folosit o variantă a metaforei sale când a protestat pe lângă Stalin că sovieticii împrejmuiseră cu „un gard de fier” misiunea britanică din România.

La 16 august 1945, descriind situaţia din Europa de Răsărit, Churchill şi-a reluat sintagma iniţială, declarând în Camera Comunelor că „nu este imposibil ca o tragedie de mari proporţii să se desfăşoare în spatele cortinei de fier”.

Dar cariera publică a expresiei „cortina de fier” a început la 5 martie 1946, la Westminster College din Fulton, când Churchill i-a dat drumul în lume, unde avea să devină cea mai faimoasă şi mai caracteristică expresie asociată cu războiul rece, în timp ce Cortina de fier, ca atare, a dobândit o realitate geografică tot atât de concretă ca şi aceea a oricărei frontiere naţionale oficiale.

„De la Stettin, de pe coasta Balticii, până la Triest, de pe coasta Adriaticii”, declara Churchill, „o cortină de fier a coborât tăind în două continentul. În spatele ei se află toate capitalele vechilor state ale Europei Centrale şi de Est, Varşovia, Berlin, Praga, Viena, Budapesta, Belgrad, Bucureşti şi Sofia, toate aceste oraşe celebre şi aşezările din jurul lor se află în ceea ce aş putea numi sfera sovietică şi toate sunt supuse, într-o formă sau alta, nu numai influenţei sovietice ci şi, într-o foarte mare şi crescândă măsură, controlului de la Moscova”.

Este greu de presupus că Winston Churchill ar fi putut să ştie că el nu era primul om politic care formula ideea unei cortine de fier care să obtureze privirea spre Europa Răsăriteană controlată de sovietici. La 25 februarie 1945, publicaţia germană Das Reich prezisese că în cazul unei capitulări a Germaniei „se va lăsa imediat o cortina de fier în spatele căreia se va produce măcelărirea în masă a oamenilor”. Acest prognostic sinistru şi involuntar ironic venea de la dr. Joseph Goebbels, ministrul nazist al propagandei!