Enea, unul dintre cei mai mari eroi din mitologia greco-romană

enea aeneasEnea (Aeneas). Unul dintre cei mai mari eroi din mitologia greco-romană, protagonist al Ciclului troian şi a numeroase tradiţii ulterioare, care culminează în literatura latină cu Eneida lui Vergiliu.

Povestirea lui Homer (Homer, Iliada). Enea, un mare erou troian, era fiul lui Anchise şi al Afroditei şi s-a născut pe muntele Ida. A fost crescut la Dardanos de către nimfe, în casa lui Alcatoos. La începutul războiului troian nu apare printre eroii participanţi; s-a implicat doar atunci când Ahile i-a atacat turmele pe muntele Ida. Atunci a plecat la luptă împotriva grecilor, devenind, alături de Hector, principalul erou troian, duşmanul prin excelenţă al armatei greceşti, ţinta admiraţiei oamenilor şi, în acelaşi timp, a bunăvoinţei zeilor. Homer ne povesteşte în mai multe rânduri cum a fost salvat Enea prin intervenţia directă a zeilor: Afrodita îl ajută atunci când este rănit de Diomede, iar Poseidon îl apără atunci când e pe punctul de a fi omorât de Ahile. Spre deosebire de legendele ulterioare, Homer nu vorbeşte despre rătăcirile sale de după căderea Troiei; dimpotrivă, ne lasă să înţelegem că Enea şi urmaşii săi au urcat pe tronul Troiei după ce s-a stins neamul regelui Priam.

Tradiţiile ulterioare. Cea mai mare parte a povestirilor ulterioare spun că Enea s-a retras, împreună cu cei mai credincioşi prieteni ai săi, pe muntele Ida, unde se născuse, ducând cu el statuile zeilor, mai ales Paladionul, statuia zeiţei Palas Atena; potrivit unei alte legende, a străbătut Europa şi, după lungi rătăciri, s-a stabilit în Latium, unde a devenit strămoşul romanilor – versiune aparţinându-i lui Timaios (sec. IV-III î.Hr.) şi însuşită de diferiţi scriitori, printre care Dionysos din Halicarnas, iar în lumea romană Naevius, Ennius, Quintus Fabius Pictor, Varro şi Livius. Rătăcirile lui Enea, care în ansamblul lor nu constituiau o tradiţie omogenă, erau puse în legătură cu întemeierea — în Grecia continentală şi în alte părţi – a numeroase cetăţi, ale căror nume trimiteau la cel al lui Enea sau unde existau temple în care Afrodita era venerată în raport cu Enea. Povestea peregrinărilor lui Enea după căderea Troiei este deci destul de fragmentară. În legătură cu acest aspect al mitului lui Enea, versiunea poetică cea mai completă şi bogată în detalii, dar şi cu cea mai înaltă valoare literară şi importanţă istorică, ce a ajuns până la noi este, desigur, Eneida lui Vergiliu.

Povestirea lui Vergiliu. Eneida povesteşte rătăcirile lui Enea, care aveau să ia sfârşit pe coasta Latiumului cu întemeierea stirpei din care se trage împăratul Augustus. Enea este urmărit în călătoriile sale pe Marea Mediterană, ce devin lungi şi periculoase din cauza adversităţii mării, dar mai ales a ostilităţii Herei (Iunona), care îi este duşmană. Enea a ajuns mai întâi în Epir şi Sicilia, dar o furtună l-a aruncat pe coasta africană, unde a întâlnit-o pe Dido; punând înaintea sentimentelor conştiinţa propriului destin şi a propriei responsabilităţi istorice, a ridicat ancora din Cartagina, părăsind-o pe Dido, şi a acostat în cele din urmă în Latium, unde a fost primit cu prietenie de regele Latinus. Aici Enea a întemeiat cetatea Lavinium, numită astfel după Lavinia, fiica lui Latinus, cu care s-a căsătorit (prima sa soţie fusese Creusa, mama lui Ascaniu).

Căsătoria lor a stârnit însă mânia lui Turnus, pretendentul Laviniei, care le-a declarat război regelui Latinus şi lui Enea. Latinus a căzut în luptă, dar a fost răzbunat de Enea, care l-a ucis pe Turnus; după moartea regelui, Enea a rămas să domnească singur peste populaţia latinilor şi peste troieni, care s-au amestecat, formând un singur popor.

La puţin timp după aceasta însă Enea a căzut în timpul războiului împotriva rutulilor, sprijiniţi de Mezenţiu, regele etruscilor; trupul său nu a fost găsit şi de aceea s-a răspândit credinţa că a fost ridicat la cer, ca o confirmare a destinului său excepţional şi a rolului său istoric. Eneida se termină însă înainte de episodul morţii protagonistului, despre care vorbesc alte tradiţii; ea se încheie cu moartea lui Turnus.

Vergiliu spune că Enea a ajuns în Italia după şapte ani de la căderea Troiei, iar evenimentele cuprinse între debarcarea în Latium şi moartea lui Turnus durează în povestirea sa douăzeci de zile.


sursa: Anna Ferrari,  Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Traducere de Emanuela Stoleriu, Dragoş Cojocaru, Dana Zamosteanu, Ed. Polirom, Iaşi, 2003

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: