Brâncuşi cerşetorul

Paris. Al doilea război mondial. Prin această epocă, Constantin Brâncuşi poate fi văzut aşteptând la o coadă, îmbrăcat într-un pardesiu modest şi încălţat în saboţii lui de lemn.

Vremea e mizerabilă. Cozile acestea pe timp de război sunt interminabile şi aşteptarea cere multă răbdare. Brâncuşi are această răbdare, dar chiar şi el are nevoie să-şi distreze spiritul într-un fel sau altul. A improvizat un cântecel, pe care-l fredonează ca să treacă timpul mai uşor.

Înfăţişarea celebrului sculptor este de aşa natură, încât, pe neaşteptate, un trecător, ce-l ia drept cerşetor, îi strecoară îm mână două monede, spre amuzamentul celor din jur, care-l cunosc prea bine pe artist.

Brâncuşi primeşte obolul neaşteptat cu o reverenţă.

– Refuzând, explică el, l-aş fi determinat pe donator să nu mai facă altă dată danie unui sărac adevărat.

sursa: Alexandru Buican, Brâncuşi. O biografie, Editura Artemis, Bucureşti, 2006, p. 485