Anii copilului Călinescu au fost mediocri, lipsiţi de seva dragostei părinteşti, brăzdaţi de complexe şi frustrări. Amintirea acelui timp avea temeiuri a-l indispune.
Fusese fiul Mariei (Mariţa) Vişan, servitoare în casa ceferistului Constantin Călinescu, tatăl fiind (probabil!) Tache Căpitănescu (Capitanovici), fratele soţiei aceluia.
Mama sa, Maria Vişan, s-a născut la 17 mai 1874 în comuna Dobroteasa din judeţul Olt. Tatăl ei, Marin, avea 40 de ani, mama, Dumitra, 26. Rămasă orfană, Maria Vişan trăieşte împreună cu fratele ei, căsătorit, care – gelos şi violent – îşi bătea soţia şi sora. De aceea, Maria şi cumnata ei şi-au luat lumea în cap, fugind împreună de acasă. Au trecut Oltul pe o plută şi au plecat cu trenul spre Bucureşti. Ceferistul Constantin Călinescu, văzând-o stingheră, în Gara de Nord, pe Maria Vişan, a luat-o acasă ca femeie de serviciu. Mariţa, cum i se zicea în casa lui Constantin Călinescu, era inteligentă, îi plăcea să spună poezii, era cam rea de gură. A murit la 15 noiembrie 1958, fiind înmormântată la cimitirul Herăstrău.
Tatăl lui George Călinescu a fost Tache Căpitănescu (Capitanovici), funcţionar la CFR, fratele soţiei lui Constantin Călinescu. O fotografie din arhiva George Călinescu îl arată voinic, cu barbă şi cu o privire energică. S-a sinucis.
George Călinescu – adică George Vişan – se naşte la 19 iunie 1899 la spitalul Filantropia, ca fiu natural al Mariei Vişan, întrucât familia nu i-a îngăduit lui Tache Căpitănescu nici să se căsătorească cu Mariţa, nici să-şi recunoască copilul. Abia la 17 martie 1907, Constantin şi Maria Călinescu l-au adoptat pe fiul Mariei Vişan, care a devenit astfel Gheorghe Călinescu (Sentinţa Tribunalului Iaşi, Sect. II, nr. 49, din 17 martie 1907). Adoptarea se datorează, probabil, şi şubrezirii sănătăţii lui Constantin Călinescu, care a murit în acelaşi an. Soţia sa, Maria, a murit la 2 februarie 1947.
În familia Căpitănescu mai era un copil cam de aceeaşi vârstă cu fiul Mariei Vişan: Niculae T. Argeşeanu, nepot de soră al Mariei Călinescu. Nu de puţine ori, George Călinescu va fi fost pus în inferioritate materială şi morală, situaţie care desigur a lăsat urme.
Fără o mamă adevărată şi fără un tată adevărat, fiul fetei-în-casă Mariţa n-a putut fi un copil adevărat, realizat. Copilăria nu i-a reuşit, a clacat-o – şi ceva a rămas neconsumat. Umplându-şi casa cu păpuşi, adultul Călinescu îşi confecţionează o artificială, tardivă, copilărie cerebrală.
*****
sursa: George Pruteanu
ISTORII REGĂSITE 