Când a năvălit Baiazid sultan Fulgerul în ţară, cu potop de soldăţime, călări şi pedeştri, cu iatagane, suliţi, arcuri şi săgeţi. Mircea vodă, cu oastea lui, l-a aşteptat la Rovine, în câmpii, în preajma unor mlaştini, înconjurate de copaci bătrâni şi stufoşi. Iar când s-a apropiat armia duşmană, voievodul a sunat din bucium. Atunci, românii, adăpostiţi după copaci, au slobozit o grindină de săgeţi. Săgeţile au răpus mulţi duşmani.
Printre arcaşii români se afla şi Stroe, cel cu „condeiele lui vodă”. Urcat într-un stejar stufos, trăgea săgeată după săgeată. Scria şi el pe trupul neprietenilor dorinţa de libertate.
Dar bătălia era nespus de grea. Duşmanii, de zece ori mai mulţi decît românii. Mulţi şi puternici şi viteji şi pricepuţi la război. Că doar asta le era meseria: războiul şi prada. S-a întunecat cerul de mulţimea săgeţilor, iar apa şi pământul s-au înroşit de sângele curs din răni.
Deşi, cum am spus, românii trebuiau să lupte unul contra zece, totuşi nu s-au lăsat. Au prăbuşit mulţi duşmani în mlaştini, scufundându-i cu cai cu tot. Pe alţii i-au pus pe fugă, copleşindu-i cu săgeţile, suliţele, săbiile ori topoarele.
Stroe, de acolo, din stejarul lui, a ochit şi a doborât numeroşi potrivnici. De multe ori l-a văzut pe Mircea vodă însuşi aruncându-se în luptă, în locurile unde era greul mai greu.
Spre înserare, Stroe mai rămăsese doar cu două săgeţi: cea cu litera „S“ şi cea cu litera încrustate de drumeţul necunoscut care-i vizitase în sat. Nu i s-a părut că a fost un ceas aşa de primejdios, încât să le folosească. Deci le pastra în tolbă, la locul lor.
Când pe câmpul de bătălie mai rămăseseră doar câte un pâlc răzleţ de turci, voievodul şi-a oprit calul, să se odihnească, drept sub stejarul în care se afla Stroe. Băieţandrul nu ştia ce să facă: să coboare ori să mai aştepte? Dar, deodată, văzu cum un turc, aflat mai încolo, într-un grup de răniţi, apucă o suliţă şi se pregătea s-o înfigă în spatele voievodului. Cu o repeziciune deznădăjduită, Stroe trase o săgeată din tolbă şi o trimise în pieptul celui care era gata-gata să-l ucidă pe vodă. Şi cum încă un duşman se ridicase în genunchi şi, încordând arcul, îl ochea tot pe Mircea voievod, Stroe i-o luă înainte şi-l doborî şi pe acesta, cu cealaltă săgeată.
Vâjâitul ascuţit al săgeţilor, răcnetul celor doi duşmani răpuşi îl făcură pe Mircea vodă să cerceteze de unde i-a venit salvarea. Văzându-l pe Stroe în stejar, îi porunci să coboare. „Parcă te cunosc, tinere”, a zis măria sa. „Şi mie mi se pare că… se minună Stroe. „Tu eşti cel care a numit săgeţile cu nume frumos: „Condeiele lui vodă”. Nu-i aşa?“ „Aşa-i, măria ta…“ l-a cunoscut acum şi Stroe pe voievod. „Şi ce-ai făcut cu cele două săgeţi pe care am încrustat câte o slovă?“ „Le-am folosit, acum, împotriva celor doi duşmani care voiau să te ucidă, măria ta”.
În adevăr, scoţând săgeţile din trupurile celor doi duşmani, au văzut că pe una se afla crestată litera „M”, de la numele „Mircea”, iar pe alta „S”, de la Stroe. Deci, două săgeţi, ca două peceţi.
Foarte bucuros că ţara are tineri aşa de viteji, Mircea voievod, biruitorul de la Rovine în câmpii, l-a luat pe Stroe pe lângă sine, dându-i rang de căpitan, cel mai tânăr căpitan din oştirea română din vremea aceea.
Citiţi prima parte aici
*****
sursa: Dumitru Almaş, Povestiri istorice
Mi-a placut foarte mult aceasta povestioara.
Multumesc domn’ profesor ! 🙂
ApreciazăApreciază
foarte frumoasa povestea
ApreciazăApreciază
asa si asa nu mai ca e mai frumoasa))
ApreciazăApreciază
mia placu foarte mult povestea
ApreciazăApreciază
frumoasa poveste
ApreciazăApreciază
Povestiri istorice. si asa am ajuns student la istorie si apoi profesor. trebuie sa ii multumesc lui Dumitru Almas.
ApreciazăApreciază
frumoasa dart neinteresanta
ApreciazăApreciază
super:))
ApreciazăApreciază
rovine=şanţuri
ApreciazăApreciază
foarte frumoasa multumesc doamna profesoara
ApreciazăApreciază
cea mai frumosa poveste pe care am citito
ApreciazăApreciază
frumos
ApreciazăApreciază
super misto.mi-a placut super mult.
ApreciazăApreciază
mi-a placut
ApreciazăApreciază
misto poiezie
ApreciazăApreciază
cea mai frumoasa poveste
ApreciazăApreciază
Foarte tare aceasta poveste
ApreciazăApreciază
foarte frumoasa
ApreciazăApreciază
e cool omule!
ApreciazăApreciază
foarte frumos
ApreciazăApreciază
e frumoasa gg
ApreciazăApreciază
mie imi plac pov
ApreciazăApreciază
mie imi plac povestirile istorice foarte mult
ApreciazăApreciază
deasta eu le citesc foarte des.Ele sun ca niste povesti de clasa a2a a3a side a4a oricum imi place sa citesc foarte mult
ApreciazăApreciază
Eu va recomand sa cititi aceste povesti istorice
ApreciazăApreciază
MIE IMI PLACE SA CITESC MULT :ION CREANGA , VASILE ALEXANDRI ,
ApreciazăApreciază
VOUA VA PLACE SA CITITI ?DE CE
ApreciazăApreciază
EU
ApreciazăApreciază
Mulțumesc mult aceasta poveste mi-a fost de ajutor
ApreciazăApreciază
E super frumoasa cititti-o si convingetiva.
ApreciazăApreciază
Noapte buna copii.
ApreciazăApreciază
E foarte frumoasa aceasta poveste.
ApreciazăApreciază
Eu sunt clasa a 4-a şi a fost o poveste interesantă.Asta a fost continuarea la „Condeele lui Vodă”. :))))))
ApreciazăApreciază
Îmi place
ApreciazăApreciază
Da adevărat
ApreciazăApreciază
Și eu mă numesc Stroe numele de familie, frumos să știm că am avut oamenii vitejii care au luptat pentru Țara nostră
ApreciazăApreciază
Este foarte frumoasă povestea și foarte interesantă mia plăcut extrem de tare…citiți-o și voi vă provoc.
ApreciazăApreciază