Hera – regina zeilor

Hera era zeiţa protectoare a căsniciei şi a mamei în timpul naşterilor şi era adorată mai ales în Sparta, în Corint şi în Argos, unde se afla celebrul ei templu. În miturile despre Hera se reflectă şi situaţia femeii în Grecia. Deoarece femeia greacă nu se bucura de drepturi egale cu ale bărbatului şi se găsea într-o mare măsură supusă lui, Hera era şi ea subordonată lui Zeus, soţul ei.

Marea zeiţă Hera, soţia lui Zeus, e ocrotitoarea căsniciilor şi păzeşte trăinicia lor. Ea trimite soţilor mulţi urmaşi şi dă binecuvântarea mamei la naşterea pruncilor.

Când Cronos, învins de Zeus, o scoase din pântece împreună cu fraţii şi cu surorile ei, Hera fu luată de mama ei, Rhea, care o duse la capătul pământului, la Okeanos; acolo Thetis fu cea care o crescu. Hera trăi multă vreme departe de Olimp, în linişte şi pace. Dar marele Zeus, stăpânul tunetelor, o văzu, o îndrăgi şi o răpi. Zeii le făcură lui Zeus şi zeiţei Hera o nuntă ca în poveşti. Iris o îmbrăcă pe Hera în veşminte bogate şi ea strălucea în mijlocul zeilor din Olimp prin frumuseţea-i tinerească şi plină de măreţie, şezând pe tronul de aur alături de Zeus. Toţi zeii aduseră daruri la picioarele stăpânei lor – Hera, iar zeiţa Geea îi crescu în dar un pom minunat, cu mere de aur.

Hera domneşte în Olimpul cel înalt. Ca şi Zeus, ea e stăpânitoarea tunetelor şi a trăsnetelor; la un cuvânt al ei, nori negri şi încărcaţi cu ploaie acoperă cerul şi numai cu o mişcare a mâinii ea dezlănţuie furtuni înspăimântătoare.

Nespus de frumoasă e Hera, cu ochii mari, cu mâinile albe ca nufărul, cu minunatele plete ce-i cad în valuri de sub cunună, cu priviri în care ard ca văpaia puterea şi măreţia ei plină de seninătate. Adesea Zeus vine la sfat cu dânsa. Dar câteodată se întâmplă şi gâlceavă între ei. Uneori, Hera are păreri potrivnice lui Zeus şi atunci ei încep sfada. Stăpânul tunetelor se mânie şi o ameninţă cu tot felul de pedepse. Atunci Hera tace şi îşi pune frâu mâniei, aducându-şi aminte că odinioară Zeus o biciuise, o ferecase în lanţuri de aur şi o spânzurase între cer şi pământ.

Hera este puternică şi fără seamăn printre celelalte zeiţe. Plină de măreţie, îmbrăcată într-un veşmânt lung, ea coboară de pe culmile Olimpului într-un car tras de doi cai nemuritori. Carul este în întregime din argint, roţile de aur, iar spiţele de aramă strălucitoare. Pe pământ, pretutindeni pe unde trece Hera, toate vietăţile se pleacă în faţa marii regine a Olimpului.