27 martie 1918 – Unirea Basarabiei cu România

Azi, 27 martie, este ZIUA BASARABIEI

 

Anul acesta celebrăm 92 ani de la unirea Basarabiei cu Ţara-Mamă. Intrarea României în primul războiul mondial, în vara anului 1916, alături de ţările Antantei, a urmărit realizarea deplinei unităţi naţionale, prin unirea cu Vechiul Regat a Transilvaniei, Bucovinei şi Basarabiei, străvechi teritorii locuite de români.

Prima provincie care s-a alipit Ţării a fost Basarabia. Voinţa de unire a fost un permanent crez al fraţilor noştri de dincolo de Prut, astfel că, în 25 septembrie 1917, cu prilejul Congresului Ostaşilor Moldoveni de la Chişinău, s-a constituit organul reprezentativ numit Sfatul Ţării. Forul coordonator a fost Consiliul Directorilor, preşedinte fiind ales Ioan Inculeţ. Odată instaurat, Sfatul Ţării intră în activitate: la 15 decembrie 1917 proclama Republica Democratică Moldovenească, iar la 2 martie o delegaţie formată din Ion Inculeţ, Pan Halipa şi dr. Ciugureanu se întîlneşte la Iaşi cu primul-ministru al României, stabilind cadrul de desfăşurare a evenimentelor premergătoare Unirii. La 27 martie 1918 a avut loc Adunarea Sfatului Ţării. În sală au fost prezenţi toţi membrii cabinetului Republicii Moldoveneşti, primul-ministru român, Alexandru Marghiloman, trimisul special al Regelui Ferdinand. Sfatul Ţării cuprindea în total 138 de membri. În urma votului s-a declarat unirea Basarabiei cu Ţara-Mamă. Actul istoric al unirii Basarabiei cu Ţara proclama: „În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România„.

La împlinirea a 92 de ani de la unirea Basarabiei cu Ţara, să ne reamintim cuvintele marelui şi regretatului poet basarabean Grigore Vieru: „Cine are o limbă, are o credinţă; cine are o credinţă, are o biserică; cine are o biserică, are o ţară!”.