Ludovic XIV

Ludovic al XIV-lea ducea, ca şi alţi regi ai Franţei, o viaţă itinerantă între diferitele sale castele şi reşedinţe, instalându-se, în cele din urmă, în 1682, la Versailles. Aici, odată cu el se instalează peste 5000 de nobili de curte, dar şi curtezanele şi serviciile Curţii regale: capela, serviciul de cameră, de vânătoare etc. La Versailles, Ludovic al XIV-lea instaurează eticheta – ansamblu de reguli care organizează viaţa regelui şi raporturile sale cu cei de la Curte.

Dar cum decurgea, potrivt etichetei, o zi din viaţa celui care a fost numit Regele Soare?

Dimineaţa, la scularea din pat, regele rostea o scurtă rugăciune, după care un servitor îl ajuta să se spele, turnându-i în palmă câţiva stropi de esenţă frumos mirositoare. Un alt servitor îi aducea regelui papucii, îl încălţa, iar un altul îl ajuta să îmbrace halatul. Urma momentul în care frizerul îi scotea boneta şi, în faţa oglinzii ţinute de un important om al Curţii, începea să-l pieptene.

Apoi, uşile dormitorului se deschideau larg, pentru a lăsa să intre principii, nobilii, ambasadorii şi şefii armatei. Ajutat de valetul şef şi de garderobierul şef, unul de-a dreapta, altul de-a stânga, regele îşi dădea jos halatul. În acel moment apărea cămaşa purtată de un ofiţer, care o dădea garderobierului şef, iar acesta o înmâna prinţului de Orleans, cel mai important personaj după rege. Regele era ajutat de servitori pentru a-şi trage mânecile cămăşii, după care urma o ceremonie îndelungată a îmbrăcării celorlalte haine, a aşezării decoraţiilor, a sabiei şi a încheieturii diferitelor catarame. Apoi, i se prezentau regelui hainele pe care le purtase în ziua precedentă, pentru a-şi scoate din buzunare diferitele mărunţişuri. După toate aceste momente, regele îşi alegea o batistă brodată, primea pălăria, bastonul, mănuşile şi era gata pentru a începe o nouă zi din viaţa sa.

Servitorilor le revenea sarcina de a aranja patul în care binevoise să doarmă augustul lor stăpân, treabă care se făcea după reguli foarte precise, căci însuşi patul se bucura de o mare atenţie: oricine trecea pe lângă patul regelui, trebuia să-l salute printr-o plecăciune, asta chiar in lipsa stăpânului, care după eticheta stabilită, îşi continua netulburat viaţa de zi cu zi.

Astfel, de la orele 9 la 10, regele lucrează, la 10 merge la capelă, la 11 ţine consiliu pe o anumită temă, la 13 prânzeşte în camera sa, între 14 şi 17 se plimbă prin grădinile palatului sau merge la vânătoare, după care ţine un nou consiliu. Lunea, miercurea şi joia, de la orele 19 la 22, au loc jocuri, dansuri, se ascultă muzică sau se vizionează o comedie în apartamentele regale. La orele 22 are loc marele supeu cu familia regală şi o parte din curteni, la care se adaugă timpul petrecut cu copiii săi. După toate acestea, Ludovic se întoarce în camera lui, îşi face rugăciunea de seară, se dezbraca în faţa asistenţei, pentru că urmează culcarea.

Aşa se încheia o zi din viaţa Regelui Soare, după reguli atât de stricte, încât i s-a mai spus şi „regele maşinărie”.

*****

sursa: Aurel Neculai, Istorii regăsite , Ed. Andrew, Focşani, 2009