Elena, mama primului împărat creştin (prima parte)

Elena, mama imparatului Constantin cel Mare

Elena, mama lui Constantin cel Mare, a deschis seria principeselor adepte ale creştinismului. Atât timp cât va mai exista Imperiul roman, ele nu se vor deosebi de înaintaşele lor păgâne. În perioada târzie şi creştină a statului roman, femeile de la curtea imperială au continuat să participe cu pasiune la treburile de guvernământ, de politică internă şi externă. Erau atrase spre acestea fie din dragoste maternă sau conjugală, fie din ambiţii personale, pasiuni, pe care la împărătesele bizantine le întâlnim mult mai puternice.

Sursele istorice de care dispune cercetătorul de azi, pentru reconstituirea biografiei „împărătesei şi sfintei Elena”, sunt destul de numeroase, dar, din păcate, în cea mai mare parte suspecte, atunci când provin din cercuri ecleziastice, sau din redacţii târzii, bazate pe tradiţie. Pentru marile servicii pe care această femeie le-a adus bisericii creştine din veacul al IV-lea, ea a fost canonizată. Icoana „sfintei Elena”, alături de a fiului său, figurează în toate lăcaşurile creştine de cult. Aşa se explică de ce viaţa ei ne este cunoscută mai ales din operele scriitorilor creştini, din legende, panegirice, hagiografii etc, în care redactorii îi aduc numai elogii.

După afirmaţiile unor astfel de izvoare de a doua mână, ea ar fi fost creştină din copilărie şi l-ar fi împins pe fiul său spre această credinţă de mic copil. Întreaga viaţă a Elenei s-ar fi remarcat prin moravuri curate, modeste, prin opere de caritate faţă de cei în suferinţă, iar virtuţile Helenei nu ar fi fost atinse până la ea de nicio împărăteasă romană. Unii au încercat să-i tăinuiască chiar şi originea umilă, considerând-o fiică a unui rege „barbar”, dar necunoscut ca nume.

Singurul izvor contemporan, demn de crezare, din păcate limitat ca timp şi prea succint în expunere, rămâne pentru noi Vita Constantini (Viaţa lui Constantin) scrisă de episcopul curţii lui Constantin, Eusebiu din Cezareea Palestinei. Expunerea biografică a lui Eusebiu se deschide numai o dată cu convertirea la creştinism a Elenei, astfel că, despre viaţa ei, până prin anii 324 e.n., el nu ne oferă nicio informaţie.

Ambrosius (340—397), episcopul Milanului, şi alte izvoare creştine sau bizantine ne arată însă că Helena a fost fiica unui hangiu (stabularia) din localitatea Drepanum (Palova), vecină cu Nicomedia (provincia Bithynia). Acolo în han, în timp ce ea servea la masă pe călători, a cunoscut-o ofiţerul roman Constantius Chlorus, care se întorcea dintr-o ambasadă din Persia. Atras de frumuseţea ei, Constantius, pe atunci la începutul carierei sale militare, şi-a luat-o de „concubină” şi astfel au convieţuit până în anul 293, când s-a separat de ea, ca să ia în căsătorie pe Theodora, fiica împăratului Maximianus Herculius.

Concubinatul, o simplă uniune matrimonială, nu avea valoarea unei confarreatio sau matrimonium, specifică cetăţenilor romani, dar era considerat totuşi o căsătorie legitimă de condiţii juridice inferioare, care, în niciun caz nu putea fi un contubernium, adică concubinaj obişnuit la sclavi şi peregrini. Este foarte probabil ca acest concubinat al lui Constantius cu Elena, care a durat peste 20 de ani, să fi fost legalizat în iustae nuptiae, când prin anii 280, la Naissus (Niş), l-a adus pe lume pe fiul lor Constantin, copil foarte drag bolnăviciosului tată. Atunci când va ajunge împărăteasă, această fiică de hangiu nu va uita niciodată condiţia sa umilă ca naştere; va păstra aceeaşi curăţenie sufletească, ambiţii nobile şi aceeaşi inteligenţă cumpătată.

Locul naşterii Elenei a fost de asemenea controversat: Drepanum? Edessa Mesopotamiei? Naissus? etc. Data naşterii ei se fixează în anii 248/249. Deşi cunoştea bine umila origine a mamei împăratului său, Eusebiu s-a ferit a relata fapte din copilăria şi tinereţea ei, desigur — în concepţia epocii —, din respect faţă de ea. Căsătoria cu Constantius Chlorus a avut loc în jurul anului 272. Ofiţerul se trăgea dintr-o familie ilustră, dar nu avea o înfăţişare atrăgătoare din cauza feţei sale palide. În afară de Constantin, nu se mai cunosc alţi copii ai lui Constantius Chlorus cu Elena.

În anul 293, autocratul împărat Diocletian introduse sistemul de guvernare cunoscut sub numele de tetrarhie („conducerea celor patru”). Ca împărat al părţii occidentale a imperiului a fost asociat prietenul său Maximianus Herculius, stabilit cu capitala la Mediolanum (Milian), iar Diocletian a rămas în Orient, cu reşedinţa la Nicomedia. Fiecare dintre  aceşti doi Augusti şi-a luat câte un ajutor şi moştenitor (Caesar): Diocletian pe Galerius, iar Maximianus pe Constantius Chlorus. Ultimul a fost aşezat la Augusta Treverorum pe Rin, ca să apere graniţa galică împotriva nesfârşitelor invazii germanice. Acelaşi Diocletian l-a obligat pe Constantius Chlorus să o repudieze pe Elena şi să devină ginerele lui Maximianus, prin căsătoria cu frumoasa Theodora. Nu ştim cât de frumoasă a fost cea de-a doua soţie a lui Chlorus, în comparaţie cu hangiţa din Drepanum, dar atunci când mireasa îi aducea, în lada ei de zestre, ofiţerului — odinioară obscur — diadema imperială, nu putea fi decât cea mai frumoasă femeie din lume…

Din anul trist al despărţirii, Elena intră timp de 13 ani într-un fel de uitare, ducând, după cum scriu unii istorici apologeţi, o „viaţă de văduvă creştină” (deşi nu era adeptă a lui Hristos la acea dată!). Eclipsa ei luă sfîrşit, de îndată ce fiul îmbrăca mantia de Augustus adică în 306, când ea este prezentă la curtea imperială.

În cei 13 ani, Elena nu a putut sta mereu lîngă fiul său. Constantin a fost crescut la Nicomedia lângă Diocletian şi Galerius. Ca tânăr ofiţer, el s-a distins în luptele cu barbarii de la Dunăre, dar era mereu supravegheat de către cei doi şefi, ca să nu fugă la tatăl său pe Rin. În cele din urmă, Constantin reuşi totuşi să scape, chemat insistent şi tainic de Constantius Chlorus care-şi vedea apropiat sfârşitul. Când tatăl său muri, în anul 306, trupele din Galia şi Britannia îl proclamară împărat pe Constantin. Treptat, el şi-a eliminat toţi rivalii, devenind în anul 324 împărat unic peste tot imperiul.

Sufletul lui Constantin a cunoscut multe frământări, atrocităţi şi instabilităţi. Dragoste stabilă, puternică, afectuoasă şi respectuoasă, adică un adevărat cult, a avut numai faţă de mama sa. Mândru de ea, i-a acordat Elenei epitetul de nobilissima femina, apoi titlul suprem de Augusta, cu dreptul de a se încununa cu diadema de împărăteasă (325 e.n.). A bătut monede în cinstea ei şi i-a acordat permisiunea de a dispune ad libitum de tezaurul statului.  În cinstea iubitei sale mame, Constantin a fundat un nou oraş lângă Drepanum, căruia i-a dat numele de Helenopolis.

La rândul ei, respectuoasa mamă s-a străduit să-l frâneze pe tânărul împărat de la comiterea unor greşeli. Devotamentul ei ca bunică s-a arătat deplin faţă de copiii celor două soţii ale lui Constantin (Minervina şi Fausta), dar fiind mamă vitregă a copiilor Theodorei, a rămas într-adevăr vitregă… faţă de aceia, gândindu-se la suferinţele ei în 293, când fusese silită să se despartă de Constantius Chlorus. Într-adevăr, Constantin cel Mare nu a dat nicio atenţie copiilor tatălui său, născuţi din uniunea cu fiica lui Maximian. Se ştie numai că l-a îndepărtat de la curte pe fiul cel mai mare al Theodorei, pare-se, în urma unor insinuări ale Helenei. Nici testamentul lăsat de Constantius Chlorus nu-i favoriza pe copiii Theodorei, declaraţi simpli particulari, fără drept la moştenire, lăsată în întregime fiului Elenei. Dacă Elena nu a inspirat fostului său soţ aceste măsuri, în nici un caz nu le-a dezaprobat.

Ultima parte AICI

sursa: D. Tudor, Femei vestite din lumea antică, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1972

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: