Istanbul – reşedinţa împăraţilor şi sultanilor

Cândva era un cătun pescăresc care, odată cu trecerea timpului, s-a transformat într-o metropolă internaţională. Timp de şaisprezece secole, a reprezentat capitala imperiilor şi centrul lumii civilizate. La început a fost reşedinţa împăraţilor bizantini, apoi a sultanilor osmani. Când, în anul 330, împăratul Constantin I cel Mare a mutat aici capitala imperiului de la Roma, oraşul era cunoscut sub numele de Constantinopol (devenind ulterior capitala Imperiului Bizantin). Apoi, după cucerirea lui în anul 1453 de către sultanul turc Mehmed al II-lea, numit şi Cuceritorul, a devenit Istanbul şi a rămas aşa până astăzi.

PALATUL CELOR ŞAPTE PORŢI   Palatul Topkapi din Istanbul (Topkapî Sarayil) este un adevărat oraş în oraş, înconjurat de un zid înalt. Denumirea sa vine de la una dintre porţile curţii, pe care o păzesc două tunuri uriaşe (turc. top, „tun”, kapi, „poartă”). Străinii au numit palatul Serai (în persană, särãj’ înseamnă palat oriental, mai ales al sultanului). Clădirea a fost înălţată la jumătatea secolului al XV-lea, la solicitarea lui Mehmed al II-lea, în doar câţiva ani de la cucerirea Constantinopolului.

FÂNTÂNA CĂLĂULUI şi SABIA LUI ŞTEFAN CEL MARE   În timpul vizitării Seraiului, cu greu găseşti o clipă de răgaz. Simţurile sunt permanent bombardate de minunăţii şi istorii legate de acest loc. Chiar la intrarea principală în palat, se află cea mai frumoasă fântână din Istanbul, bogat decorată cu ornamente florale, a lui Ahmed al III-lea. În prima curte a palatului, cândva loc de întâlnire pentru ieniceri, te ţintuieşte vederea Pietrei de Avertizare, pe care în semn de avertisment au fost aşezate capetele unor funcţionari decapitaţi. Vizavi se află Fântâna Călăului, în ale cărei ape, după execuţie, călăul a clătit ustensilele şi capul tăiat al condamnatului. În curte se află şi bazilica de secol VI a Sfintei Irina, unul dintre cele mai vechi lăcaşuri de cult din Istanbul. În a doua „curte a covorului”, unde cândva bucătăria palatului pulsa de viaţă, se află un muzeu de porţelanuri din Orientul Îndepărtat şi din Europa. Se
găsesc aici numeroase documente privitoare la istoria medievală a Ţărilor Române, precum şi sabia domnitorului Moldovei, Ştefan cel Mare. Trecând de Poarta Fericirii, denumită şi Poarta Eunucilor Albi, se intră în a treia curte, la reşedinţele private ale sultanului. În mijlocul curţii se află biblioteca lui Ahmed al III-lea, decorată cu frumoase plăci de teracotă, cu o masă cu perle şi cu fildeş. La final, ajungând la grădinile celei de-a patra curţi, te poţi delecta cu splendida panoramă a mării Marmara. În secolul al XVIII-lea, când curtea sultanilor era cuprinsă de o adevărată explozie de lalele, sultanul şi soţia sa petreceau aici nopţi romantice printre sutele de ronduri înflorite.

MONUMENTUL A DOUĂ RELIGII    Până în momentul căderii Bizanţului, Hagia Sofia (Templul înţelepciunii divine) a fost cea mai importantă catedrală creştină a Constantinopolului. Edificiul este întrecut ca mărime doar de catedrala St Paul din Londra şi bazilica San Pietro din Roma, precum şi de catedrala Fecioarei Maria din Milano. Cupola sa gigantică are un diametru de 31 m, iar cel mai înalt punct al ei se înalţă până la 55,6 m. Rândurile de ferestre care aduc lumina în incintă fac clădirea, masivă la exterior, să pară destul de delicată înăuntru. Nu este totuşi doar meritul luminii, ci şi al soluţiilor arhitectonice măiestre: arcade etajate, nişe, balustrade. Pentru decorare s-au folosit multe elemente arhitecturale din templul zeiţei Artemis din Efes şi templul lui Zeus din Baalbek (anticul Heliopolis). Hagia Sofia a îndeplinit funcţia de biserică timp de aproape o mie de ani. Prin Porţile Regale avea dreptul să intre doar procesiunea imperială. În anul 1453 pe aici a trecut sultanul Mehmed al II-lea, iar pentru următoarele cinci secole bazilica a fost transformată în moscheea Aya Sofya, cunoscută ca Hagia Sofia. Izvoarele istorice consemnează că sultanul, înainte să treacă pragul bisericii, şi-a presărat pământ pe cap în semn de smerenie. În cele din urmă, în anul 1924, pentru a curma conflictul perpetuu dintre creştini şi musulmani referitor la dreptul asupra lăcaşului de cult, guvernul turc l-a transformat în muzeu.

*****

sursa: Turcia, între Orient şi Occident, Colectia În jurul lumii, DeAgostini

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

AveHistoria

Istoria si arta in calatorii, lecturi, fotografii si filme

Victor Roncea's Weblog

information is power

RETRO-RÂMNIC

Blogul n-a apărut din senin, vremea l-a scos în cale...

Festina Lente

agale, cu motocicleta prin împrejurimi

Blogul lui Buzatu

Discuții libere despre lucruri care ne interesează

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Diverse diversificate 1

blog cu gânduri amestecate :)

Adevar100la100's Blog

Just another WordPress.com weblog

%d blogeri au apreciat asta: