Discreția l-a făcut pe Anatole France să evite mărturisirea directă și să-și împrumute amintirile unui personaj, Pierre Noziere. În cartea „Micul Pierre”, ironistul France s-a manifestat savuros în retrăirea propriului său trecut.
„La naşterea mea, împrejurarea care mi s-a părut cea mai deosebită este că Puck, numit apoi Caire, veni pe lume în acelaşi timp cu mine, în odaia de alături, pe un covor vechi. De soi prost, Finette, maică-sa, era foarte deşteaptă.
Puck nu semăna cu maică-sa, negricioasă şi creaţă; avea păr galben, scurt şi aspru, dar moştenise de la ea apucături de rând şi o deşteptăciune aleasă. Am crescut împreună şi tata fu nevoit să recunoască şi el că inteligenţa câinelui său se dezvolta mai repede decât a fiului său şi că, după cinci-şase ani întregi, cât priveşte rostul vieţii şi cunoaşterea naturii, Puck îl întrecea încă şi mai mult pe micul Pierre Noziere.” 🙂
sursa: Anatole France, Micul Pierre, trad.: Livia Storescu, Bucureşti, Editura Tineretului, 1969
ISTORII REGĂSITE 