Scrisori de dragoste: Victor Hugo către Adele Foucher

adele foucher4 martie 1822

Aș vrea, scumpa mea Adele, să-ți spun un lucu care mă tulbură. Nu pot să nu ți-l spun și nu știu cum s-o fac. Aș vrea, Adele, să-ți ferești mai puțin rochia de noroi când mergi pe stradă. Abia ieri am observat, cu părere de rău, grija pe care o acorzi acestui lucru… Mi se pare că pudoarea este mai prețioasă decât o rochie.

N-aș putea să-ți spun, scumpa mea, cât chin am îndurat ieri în strada Saints-Peres văzând ființa pe care o respect, obiect al unor priviri nerușinate. Aș fi vrut să-ți atrag atența, Adele dragă, dar nu-ndrăzneam, căci nu găseam termenii potriviți… Ia aminte la ce-ți spun aici, dacă nu vrei să mă vezi dând o palmă primului neobrăzat a cărui privire va îndrăzni să se întoarcă după tine…


sursa: Andre Maurois, Olympio sau Viața lui Victor Hugo, Editura Univers, București, 1983

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.