Parisul merită o liturghie

PARIS VAUT BIEN UNE MESSE = Parisul merită o liturghie

Vorbă bine spusă, dar neadevărată, atribuită lui Henric al IV-lea. Primul suveran din ramura Bourbonilor era rege al Franţei de la moartea, în 1589, a vărului şi cumnatului său Henric al III-lea. Însă calitatea lui de hughenot (nume dat de catolici protestanţilor calvinişti) îi punea în cale piedici după piedici.

Liga (Sfânta Ligă, confederaţia ultracatolică întemeiată în 1576 de ducele de Guise), susţinută de Filip al II-lea al Spaniei, rămânea încă foarte puternică. Parisul îndeosebi refuza să-l accepte pe Henric drept rege. Acesta, presat de evenimente, a făcut în 1593 un „salt primejdios“, abjurându-şi protestantismul în catedrala de la Saint-Denis, unde erau sfinţiţi regii Franţei. Lucrul a fost văzut cu ochi răi de protestanţii convinşi şi n-a potolit neîncrederea celor din Ligă

Abjurarea deschidea totuşi calea unor evenimente importante: la 27 februarie 1594 Henric a fost sfinţit la Chartres; la 6 martie ducele de Mayenne (1554–1611), şeful Ligii după moartea ducelui de Guise, fratele său, părăsea Parisul; în 22 regele Franţei îşi făcea în sfârşit intrarea în îndărătnica lui capitală.

*****

sursa: Francois Bluche, De la Cezar la Churchill. Vorbe memorabile explicate în contextul lor istoric, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2000