Arhive etichetă: Vorbe memorabile

E de mirare că la greci înţelepţii dau sfaturile, iar proştii hotărăsc

E de mirare că la greci înţelepţii dau sfaturile, iar proştii hotărăsc – Vorbă legendară a unui personaj semilegendar, Anacharsis, filozof scit din secolul al VI-lea î.Hr., prieten al legislatorului Solon. Plutarh spune că Anacharsis ar fi rostit aceste vorbe după ce a asistat la o şedinţă a Adunării poporului din Atena. Unii autori îl includ pe Anacharsis printre cei „şapte înţelepţi“ ai Greciei.

sursa: Francois Bluche, De la Cezar la Churchill. Vorbe memorabile explicate în contextul lor istoric, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2000

Nu-ţi iei ţara cu tine pe tălpile pantofilor!

Nu-ţi iei ţara cu tine pe tălpile pantofilor! Răspunsul acesta superb, deloc neverosimil, dar imposibil de verificat, ar fi fost dat în martie 1794 de Danton unor prieteni care îl sfătuiau să fugă în străinătate pentru a scăpa de ura, acum declarată, a lui Robespierre.

Continuă citirea →

O, libertate, câte crime se comit în numele tău!

O, libertate, câte crime se comit în numele tău! Apostrofa aceasta amară pare să fi fost (din câte spune Lamartine în Istoria girondinilor, II, 8) ultima vorbă a doamnei Roland, ghilotinată în Piaţa Revoluţiei la 8 noiembrie 1793.

Continuă citirea →

Poporul are un singur duşman primejdios: propria sa conducere

Un peuple n’a qu’un ennemi dangereux, c’est son gouvernement = Poporul are un singur duşman primejdios: propria sa conducere.

Diatribă paradoxală a lui Louis de Saint Just (1767–1794). Ea face parte din faimosul Raport asupra necesităţii de a institui guvernământul revoluţionar până la încheierea păcii, citit de el la 10 octombrie 1793.

*****

sursa: Francois Bluche, De la Cezar la Churchill. Vorbe memorabile explicate în contextul lor istoric, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2000

După pâine, educaţia este prima nevoie a poporului

Vestită formulă a lui Danton, bine cunoscută parizienilor: este gravată pe statuia lui de pe bulevardul Saint-Germain. În 13 august 1793, vorbind de la tribuna Convenţiei, Danton reclamă instituirea în Franţa a învăţământului public obligatoriu şi gratuit:

Continuă citirea →

Parisul merită o liturghie

PARIS VAUT BIEN UNE MESSE = Parisul merită o liturghie

Vorbă bine spusă, dar neadevărată, atribuită lui Henric al IV-lea. Primul suveran din ramura Bourbonilor era rege al Franţei de la moartea, în 1589, a vărului şi cumnatului său Henric al III-lea. Însă calitatea lui de hughenot (nume dat de catolici protestanţilor calvinişti) îi punea în cale piedici după piedici.

Continuă citirea →

Eu l-am îngrijit, Dumnezeu l-a vindecat

Frumoasa vorbă îi este atribuită lui Ambroise Paré (1509–1590), „părintele chirurgiei moderne“, medicul de casă al lui Henric al II-lea, Francisc al II-lea, Carol al IX-lea (care l-a scăpat de masacrul din noaptea Sfântului Bartolomeu) şi al lui Henric al III-lea. Vorba a fost plăsmuită (are şi varianta: „Eu te-am îngrijit, Dumnezeu să te vindece!“), dar este foarte verosimilă ştiută fiind modestia lui Paré şi religiozitatea lui. În orice caz, de cîte ori unul dintre cei operaţi de el se vindeca, marele chirurg spunea: „Domnul l-a tămăduit“.

Continuă citirea →

Scaunul şi cărţile

Scaunul pe care stai să nu fie niciodată mai înalt decât teancul de cărţi pe care le-ai citit!

Regele te atinge, Dumnezeu te vindecă!

Regele te atinge, Dumnezeu te vindecă!  Formulă consacrată folosită de regii Franţei — consideraţi „taumaturgi“, făcători de minuni tămăduitoare începând cu Robert al II-lea cel Pios, rege în 996 — când îi atingeau pe cei bolnavi de supurări tuberculoase. „Pustulele sau scrofulele sunt manifestarea a ceea ce astăzi se numeşte adenită tuberculoasă, inflamare a ganglionilor limfatici datorată bacilului tuberculozei, cei mai afectaţi ganglioni fiind în general, cum se ştie, cei de la gât“ (Jacques Boudet).

Continuă citirea →

Să rămână cum sunt sau să nu mai fie deloc

Declaraţie privitoare la iezuiţi, atribuită generalului lor Lorenzo Ricci (1703–1775). Compania lui Isus, ordinul iezuiţilor, întemeiat în 1540 de Sfântul Ignaţiu de Loyola pentru convertirea ereticilor şi propăşirea Bisericii, instrument al Contrareformei între secolele al XVI-lea şi al XVIII-lea, fusese suprimată în Portugalia (1759), în Franţa (1764), la Parma (1768) şi pierduse, în februarie 1769, pe cel din urmă mare protector al ei, papa Clement al XIII-lea (1758–1769).

Continuă citirea →

De vreme ce episcopii au inimi slabe de fete, fetele trebuie să aibă mândre inimi de episcopi

Frază superbă, extrasă dintr-o scrisoare din 22 iunie 1661, adresată călugăriţei Angélique [Arnauld] de Saint-Jean, ajutoare de stareţă la Port-Royal în Paris, de către sora de Sainte-Euphémie [Jacqueline Pascal]: „Ştiu prea bine că nu fetelor le revine datoria de a apăra Adevărul, deşi, în aceste triste împrejurări, putem spune că, de vreme ce episcopii au inimi slabe de fete, fetele trebuie să aibă mândre inimi de episcopi; dar, dacă nu e datoria noastră să apărăm Adevărul, suntem măcar datoare să murim pentru el.“

Continuă citirea →

Să te mistuie focul, pentru că ai pângărit adevărul Domnului!

Să te mistuie focul, pentru că ai pângărit adevărul Domnului! – versiunea curentă, însă inexactă, a cuvintelor rostite de Martin Luther în ziua de 11 decembrie 1520, la Wittenberg, când a rupt definitiv cu Roma, ruptură previzibilă încă din 1517, când Luther a afişat, tot la Wittenberg, cele nouăzeci şi cinci de teze care marcau începutul Reformei.

Continuă citirea →

Ia şi citeşte

Într-o zi când Sfântul Augustin (354–430) era chinuit de îndoielile care i-au precedat convertirea şi se retrăsese în grădină, ca să se reculeagă, a auzit un glas spunându-i „Ia şi citeşte“.

Continuă citirea →

Încotro te duci?

Quo vadis? = Încotro te duci?

Întrebarea se află în Evanghelia după Ioan (13, 33–36). Isus le spune apostolilor: „Copiii mei, doar puţină vreme mai sunt lîngă voi.Simon Petru îl întreabă: „Doamne, încotro te duci?“, iar Isus îi răspunde: „Unde mă duc tu nu mă poţi urma acum, mă vei urma mai tîrziu.

Continuă citirea →

Ce am scris, rămâne scris

Quod scripsi, scripsi = Ce am scris, rămâne scris

Răspunsul lui Pilat din Pont către preoţii templului din Ierusalim.

Continuă citirea →