Despre ostilitatea dintre Corneliu Codreanu si Nicolae Titulescu

Raport al Corpului Detectivilor din 5 decembrie 1937 privind reticenţa lui Codreanu faţă de o eventuală conciliere cu Nicolae Titulescu.

În legătură cu atitudinea GĂRZII DE FIER şi mai ales a lui Codreanu faţă de dl. Titulescu, din cercurile apropiate şefului legionarilor s-a aflat că acţiunea de ostilitate întreprinsă este foarte pronunţată şi nimeni nu mai poate influenţa pentru atenuare, Codreanu neadmiţând ca dl. Titulescu să se mai amestece în politica internă a ţării.

Aceste cercuri mai susţin că orice intervenţie s-ar face de dl. Maniu, pe lângă Codreanu în chestia Titulescu, i se va răspunde categoric că nu renunţă la distrugerea fostului ministru de externe.

Corneliu Codreanu a cules informaţiuni verificate, că în disolvarea GĂRZII DE FIER în 1933, înainte de plecarea sa în străinătate, dl. Titulescu a cerut decedatului Duca, să disolve Garda de Fier, obiectând că nu pleacă în străinătate în misiunea ce avea, până nu se îndeplineşte acest act, deoarece cercurile străine nu vor sta de vorbă cu el, decît cu dizolvarea în buzunar. Duca a trebuit să cedeze, situaţia externă fiind atunci gravă, şi consecinţele se cunosc, Titulescu servind exclusiv interesele masoneriei internaţionale.

„Chiar dacă va fi să mor”, a spus Codreanu colaboratorilor săi, „nici atunci să nu renunţaţi la distrugerea acestui mason”, făcînd aluzie la Titulescu. „Nu vreau nici să văd hoitul lui”, manifestându-se astfel, faţă de încercarea lui Titulescu, de a sta de vorbă cu Codreanu.

Codreanu nu va ierta niciodată pe Titulescu, amintindu-şi că acesta a contribuit la Lausanne, la arestarea lui Moţa, eliberat mai târziu, numai pe baza stăruinţelor delegaţilor italieni, la congresul ţinut acolo.

Intervenţia lui Gerota pe lângă Codreanu, în urma sugestiei lui Maniu, pentru o conciliere între Codreanu şi Titulescu, nu a avut nici un efect.

 

ANIC, fond Casa Regală, dosar 36/1937, f. 162.