Prietenia este încercarea prin care se măsoară un om, spunea Oscar Wilde. Sunt prietenii care rezistă timpului, distanţei şi tăcerii. Prietenii adevărate. Tot ce e însă foarte bun a fost întotdeauna puțin și rar. Mai des întâlnești „prieteni de vreme bună” care îți sunt alături doar când au nevoie de tine. Ulterior, când interesul dictează o atitudine diferită, prietenia se transformă în adversitate. Cine face greșeala de a lua zeflemeaua drept cugetare și de a prețui pe om după ascuțimea limbii, regretă ulterior. Din nefericire, pe unii oameni trebuie să-i asculți foarte multă vreme ca să descoperi că nu au nimic de spus.
Astfel de oameni fac eforturi să-și însușească formele exterioare ale unui comportament decent, dar fondul sufletesc corespunzător le lipsește cu desăvârșire. Sunt egoiști șireți pentru care cei din jur nu sunt decât simple trepte pe care vor să se înalțe. Oameni flexibili, fără obsesia consecvenței, obișnuiți cu disimularea printr-o îndelungată practică, dovedesc perseverență în arta de a naviga cu abilitate printre diverşii factori de putere, pândind şi fructificând orice portiţă deschisă spre accederea la poziţia râvnită. Puterea reprezentată de o funcție cât mai importantă devine un scop în sine. Notorietatea unor astfel de personaje însă se cuvine întotdeauna măsurată cu mijloacele de care s-au folosit pentru a o dobândi.
Astăzi ca şi ieri omul rămâne cel de totdeauna, o fiinţa dublă care, într-o lume de aparenţe înşelătoare, nu vede și nu face nimic în afara interesului personal, interes pentru care la nevoie cei care apar în cale trebuie înlăturați. Cei care își păstrează echilibrul știu că principalul dușman care trebuie combătut este de fapt dorința de a face rău.
ISTORII REGĂSITE 