Putem pleca oricând

Oana îmi spune:

„Privesc pe fereastră la copacii îmbrăcați în haine de toamnă și mă gândesc că poate frunzele lor aurii vor să ne arate cât soare au strâns peste vară, să ne bucure cu haina lor cea mai strălucitoare, acum în ultimele clipe, când orice bătaie de vânt le poate desprinde de pe ram și le poate trimite la pământ pentru totdeauna.

Poate că și noi oamenii ar trebui să adunăm cât mai multă lumină în sufletele noastre și să încercăm să-i bucurăm pe cei din jurul nostru, cu atât mai mult cu cât timpul trece peste noi și putem pleca oricând…”