Istoria comunismului de la Marx și Engels la Lenin și Stalin

I.Începuturile comunismului

• Comunismul a fost una dintre ideologiile de mare impact, care s-a ambiționat să schimbe destinul lumii.
• Ideologia comunistă s-a născut în secolul al XIX-lea, în Europa Occidentală, fiind produsul căutărilor intelectuale și politice din acest spațiu.

II. Marx și Engels

• Într-o perioadă în care numeroase idei socialiste se aflau în competiție, gânditorii germani Karl Marx și Friedrich Engels s-au afirmat printr-o teorie revoluționară care avea să influențeze întreaga istorie a secolului XX.
• Secondat de Engels, Marx a afirmat că istoria omenirii este istoria luptei de clasă și că societatea este așezată pe legi care pot fi determinate științific.
• Marx a identificat în proletariat clasa socială capabilă să construiască o lume mai bună, care să ducă la dispariția exploatării omului de către om prin eliminarea proprietății private burgheze, considerate sursă a inegalităților sociale.
• Prin instaurarea dictaturii proletariatului, se dorea crearea unui om nou și a unui paradis terestru, în care să domnească egalitatea și fraternitatea oamenilor.
• Ideile lui Marx și Engels  au fost diseminate de-a lungul și de-a latul Europei, găsindu-și adepți deciși să le pună în practică.

III. Lenin și Stalin

• În Rusia sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX, în cadrul Partidului Social-Democrat, care adoptase deja ideile marxiste, s-au afirmat mai multe curente, cele mai cunoscute fiind al menșevicilor și al bolșevicilor.
• Menșevicii:
• Credeau că Rusia nu era încă pregătită pentru o preluare a puterii în stat de către proletariat, fiind necesară o fază burghezo-democratică.
• Bolșevicii:
• se pronunțau pentru acapararea pe cale violentă a puterii;
• liderul acestei fracțiuni era Vladimir Ilici Ulianov, cunoscut sub pseudonimul Lenin. În concepția lui, bolșevicii constituiau un partid de avangardă al clasei muncitoare, un partid al revoluționarilor de profesie, care pentru distrugerea ordinii sociale vechi și instaurarea celei noi trebuiau să acționeze subversiv, conspirativ;
• au profitat de tulburările sociale și politice provocate în această țară ca urmare a dezastrelor din primul război mondial;
• în octombrie 1917 au pus la cale o lovitură de stat, care a reușit;
• foarte repede, bolșevicii și-au creat instrumentele care să le prezerve puterea:
• – au instituit o birocrație controlată de partid;
• – și-au subordonat sindicatele;
• – au suprimat libertatea presei;
• – au interzis activitatea celorlalte partide;
• – au creat o poliție politică (CEKA);
• – au instituit teroarea ca instrument de guvernare.

• Cu prețul unui război civil, care a provocat un număr enorm de victime, bolșevicii au reușit să-și învingă inamicii.
• Ei considerau că victoria revoluției în Rusia era doar începutul revoluției
  universale, care va duce la câștigarea în întreaga lume a puterii politice de către proletariat, condus, desigur, de către comuniști.
• Mișcările de inspirație bolșevică din Ungaria, Germania etc. au fost însă înăbușite imediat după primul război mondial, ceea ce a limitat comunismul doar la Rusia, devenită între timp Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice.
• În aceeași perioadă a fost înființată Internaționala a III-a Comunistă sau Cominternul, un
  adevărat comandament al comunismului mondial, cu sediul la Moscova.
• Moartea lui Lenin (1924) a deschis drumul luptei pentru succesiunea la conducerea partidului bolșevic în Rusia. S-au confruntat îndeosebi două tabere.
• De o parte era Lev Davidovici Bronstein, cu pseudonimul Troțki, care era adeptul revoluției mondiale și permanente, considerând că URSS trebuie să facă totul pentru extinderea ei în lume.
• De cealaltă parte se situa Iosif Vissarionovici Djugașvili zis Stalin, care era adeptul construirii socialismului într-o singură țară, adică în URSS.
• În câțiva ani, Stalin și-a înlăturat inamicul principal, după cum ulterior avea să-și înlăture și aliații temporari.
• Stalin a condus partidul cu o mână de fier, controlând întreaga societate cu ajutorul poliției politice.
• el a consolidat monopolul politic al partidului comunist în URSS;
• a inițiat industrializarea și colectivizarea forțată, îndeosebi aceasta din urmă dovedindu-se o experiență traumatizantă pentru o mare parte a populației (spre
  exemplu, a provocat foametea din Ucraina, soldată cu circa șapte milioane de morți);
• a extins Gulagul, sistemul concentraționar sovietic, în care au fost trimiși milioane de oameni, foarte mulți găsindu-și sfârșitul acolo;
• Și-a eliminat fizic rivalii din partid, inițiind Marea Teroare în care au fost uciși sute
  de mii de bolșevici.

IV. O ideologie atrăgătoare, dar periculoasă

• Ideologia comunistă era atrăgătoare pentru dezmoșteniții soartei, pentru cei care erau nemulțumiți de starea de lucruri existentă în societate, care doreau o lume mai bună sau visau la înlăturarea nesiguranței și la instituirea unei societăți în care să nu mai existe exploatare socială, națională etc.
• Însă o concentrare prea mare a puterii, fără nicio posibilitate de control, în mâinile unui grup restrâns de persoane sau chiar a unui singur individ pune în pericol libertatea și siguranța majorității oamenilor.

V. Expansiunea comunismului

• După al doilea război mondial, comunismul a fost instalat în țări din estul Europei și din Asia, iar ulterior și din America Latină și Africa.
• În fiecare dintre ele s-a aplicat ideologia marxist-leninistă, modelul fiind deja experimentat în URSS, iar consecințele s-au dovedit dezastruoase pentru toate aceste state.
• Într-un secol al tragediilor, așa cum s-a dovedit secolul XX, comunismul a fost chiar în centrul acestora.

VI. Comunism și fascism

• Asemenea fascismului, comunismul este o ideologie totalitară.
• Cele două tipuri de totalitarism, de extremă stânga sau de extremă dreapta, s-au luptat între ele spre mijlocul secolului XX, creând o vreme impresia că aceasta era marea miză politică a
  epocii. De fapt, atât comunismul, cât și fascismul au urmărit să anihileze democrațiile liberale.
• Dincolo de diferențele mari dintre ele, ceea ce apropie comunismul și fascismul este disprețul față de libertatea și viața indivizilor, față de societatea burgheză, dorința de a o transforma radical prin inginerie socială și de a crea un om nou, lucruri care nu se pot face decât prin controlul total al statului și al societății.

Dicționar

Clasă socială = Noțiunea de clasă socială exprimă diviziunile existente în cadrul unei societăți.

Dictatura proletariatului = Sintagmă folosită ocazional de Marx și mai frecvent de Lenin pentru a indica perioada imediat următoare revoluției proletare, în decursul căreia clasa muncitoare va folosi puterea de stat pentru a lichida clasa capitaliștilor și a crea o economie socialistă.

Gulag =Termenul reprezintă acronimul de la Direcția Principală a Lagărelor de muncă, administrația care controla sistemul lagărelor de muncă forțată și al închisorilor din Uniunea Sovietică. Ulterior, noțiunea de Gulag a ajuns să fie folosită pentru a denumi întregul spațiu concentraționar comunist.

Sursa – O istorie a comunismului din România: manual pentru liceu / Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc; Mihai Stamatescu, Raluca Grosescu, Dorin Dobrincu…; Ed. a 3-a Iași : Polirom, 2014

Vă recomand să urmăriți și prezentarea video pe Youtube – https://www.youtube.com/watch?v=vn2cZ-OL3Z4