Arhive etichetă: vicii

Povara viciilor noastre

Cu cât înaintăm în viață cu atât mai mult ducem povara viciilor noastre. Răutatea, invidia, vanitatea, egoismul și ipocrizia își pun uneori amprenta pe chipul nostru, dar cel mai adesea ne schimonosesc sufletul.

Apăsați de cenușiul cotidian, mulţumiți cu judecăţi standard, ne adăpostim în spatele tiparelor şi al locurilor comune, fără a avea puterea sau măcar dorința de a ne sustrage acestui destin. Așteptăm de la ceilalți ceea ce nu putem face noi înșine, uitând că orice schimbare a lumii începe cu fiecare dintre noi. Ne gândim tot mai puțin la prietenie și tot mai mult la interesele de moment. Minți fără minte, ne amăgim cu speranțe și iluzii.

Nici nu ne dăm seama când ne trece vremea, când periplul nostru printr-o viață grăbită e aproape să se încheie… Și abia atunci, poate, ajungem să ne gândim la ceea ce am pierdut, ceea ce ne lipsește: lumea utopică a inocenței, înțelegerii, răbdării și generozității.

Vicii şi depravare la Paris

În sec. XIV depravarea era atât de întinsă la Paris în toate straturile sociale – chiar şi cele mai înalte – încât regele Filip cel Frumos le condamnă şi le întemniţă pentru adulter chiar pe propriile sale trei nurori. Despre ele legenda spune că îşi aduceau în palat tineri studenţi pentru a-şi satisface viciile; după care, tinerii erau otrăviţi sau înjunghiaţi şi aruncaţi în Sena.

De asemenea, în decursul faimosului proces contra Templierilor (1307) li se imputa acestor călugări viciile cele mai dezgustătoare; între altele şi sodomia – viciu aproape endemic în Orientul Apropiat, unde cavalerii templieri rezidaseră ani îndelungaţi.

sursa: Ovidiu Drimba, Istoria culturii şi civilizaţiei, vol. 10, Bucureşti, Ed. Saeculum, 2004, pag. 137