Arhive etichetă: Viata lui Cervantes

Viaţa lui Cervantes (partea a doua)

cervantesFuncţionar public şi scriitor

Întors în Spania, Cervantes şi-a petrecut aproape tot restul vieţii într-un mod total diferit faţă de anii plini de acţiune şi curaj. Era mai mereu în criză de bani şi trebuia să se resemneze cu slujbe plictisitoare şi solicitante. Abia peste 25 ani a cunoscut succesul cu Don Quijote. La întoarcerea acasă, el a constatat că preţurile crescuseră, în timp ce scăzuse nivelul de trai al multor oameni, în special din clasa de mijloc, inclusiv familia sa. Euforia din Lepanto era de domeniul trecutului. Actele lui de vitejie din război nu i-au adus răsplata la care se aşteptase. A solicitat, fără succes, mai multe posturi administrative în imperiul american al Spaniei. A reuşit să obţină în 1581 doar o funcţie de scurtă durată, ca mesager regal la Oran, în Algeria. L-a urmat în zadar pe Filip II şi curtea sa la Lisabona, în Portugalia recent anexată.

Cam în această perioadă, a avut o aventură cu o tânără căsătorită, pe nume Ana de Villafranca (sau Ana Franca de Rojas), care i-a născut o fiică. Isabel de Saavedra, singurul copil al lui Cervantes, a fost crescută ulterior în casa acestuia.

În 1584 s-a căsătorit cu Catalina de Salazar y Palacios, mai tânără cu 18 ani decât el. Aceasta avea o mică proprietate în satul Esquivias din La Mancha. Se cunosc puţine lucruri despre relaţia lor emoţională. Nu există însă niciun motiv de presupunere că această căsătorie nu a fost fericită, bazându-se pe prietenie, în ciuda faptului că Cervantes era obligat să plece des de acasă pentru perioade lungi de timp. Catalina, după cât se pare, nu a fost o sursă de inspiraţie sau model pentru personajele din poezia pe care o scria pe atunci Cervantes, sau pentru primul său romanul publicat, Galateea: O romanţă pastorală (La Galatea, 1585), în noul gen la modă, romanul pastoral.

Continuă citirea →

Viaţa lui Cervantes – Don Quijote în temniţă

Temniţa din Sevilla! S-au deschis porţile; toată liota temniţei s-a pus în mişcare ca să-l vadă pe noul prizonier. Toţi ţipau, fiindcă acolo niciodată nu poţi afla nici linişte şi nici tihnă.  Scoteau cărţile de joc, jucau. « Ei, tu, ăsta cu mutra amărâtă, îţi place să joci cărţi? Nu? Da’ de ce eşti ciung? Ţi-au tăiat mâna când te-au prins cu ea în vreo pungă? » « Da, fireşte »,  îngână Cervantes cu un oftat. Cum era să vorbească acestei liote de onoarea bătăliilor, de Lepanto, Coleta, Italia sau de captivitatea în Alger? De cât amar de ani nici el singur nu-şi mai amintea de trecutul lui? Acum se află în mijlocul celei mai ciudate adunături din câte i-a fost dat să vadă, înconjurat de hoţi, de deşucheaţi, de jucători cu cărţi măsluite, scursori de toate soiurile. Îi hrăneau femeile şi apoi dănţuiau şi cântau pentru ei, unii dintr-înşii trecând de la viaţă la moarte cu aceeaşi injurioasă nepăsare.

Continuă citirea →

Viaţa lui Cervantes – sclav în Alger

Aici începe cea dintâi deznădejde a lui Miguel de Cervantes. Este cel dintâi semn real al destinului său potrivnic. Scrisorile de recomandaţie ale şefilor săi îl preschimbă într-un sclav menit răscumpărării, iar împărţirea sclavilor este dată pe seama unui personaj sinistru, Dali Mami.

Continuă citirea →

Viaţa lui Cervantes (I)

Aceasta este povestea lui Cervantes, cel mai mare scriitor spaniol, autorul miracolului care se numeşte Aventurile iscusitului hidalgo Don Quijote De La Mancha. Aceasta e cartea cărţilor. E poate aceea care a atins cel mai mare număr de ediţii din lume, aceea care a fost tălmăcită în toate limbile cunoscute de civilizaţie. Citirea ei nu este o îndeletnicire de lector, ci un orgoliu de om. Dar cine a fost Cervantes? Un om pe care angrenajul societăţii în care trăia l-a lovit, purtându-l din sărăcie în sărăcie, din dezamăgire în dezamăgire. A suferit, ca şi don Quijote al său, un destin de vitregii. Pentru a-i cunoaşte cu adevărat viaţa-i ca un roman, citiţi rândurile care urmează!

Continuă citirea →