Arhive etichetă: subiectiv

Octavian Goga – Portret subiectiv

„Cu mutra lui de broscoi simpatic şi fantezist ce scuipa formule literare în loc de venin, Goga, deşi înregimentat în Partidul Naţional ca toţi românii de dincolo de Carpaţi, nu se împăca cu coreligionarii săi politici, pe care, cu Maniu în cap, îi dispreţuia.

Continuă citirea →

Iuliu Maniu – Portret subiectiv

„Cine va încerca să scrie istoria vremurilor ce au urmat unirii cu Ardealul, va fi foarte nedumerit faţă de Iuliu Maniu şi cine nu l-a cunoscut în piele şi oase nu va putea dezlega această enigmă pe două picioare. Influenţa lui politică a fost covârşitoare în primele două decenii ale României întregite, deşi de pe urma lui n-a rămas lucru mare.

Continuă citirea →

Ion Mihalache – Portret subiectiv

„Ion Mihalache, căpitan demobilizat, învăţător de duzină, dar trepăduş ambiţios, din care slăbiciunea Regelui Ferdinand trebuia să facă un ministru cu cămaşa afară din pantaloni şi cu mintea înăuntrul lor […]

Continuă citirea →

Petre P. Carp – Portret subiectiv

„Lumea s-a întrebat mereu cum a fost cu putinţă ca un om cu însuşiri superioare să fi lăsat în urma lui o operă atât de sterilă? Cu cât mă gândesc mai mult la această existenţă, cu atât îmi apare mai clară o singură explicaţie: într-o lume care mergea tot mai mult spre democratizare, Carp şi-a făcut iluzia că se poate organiza şi dezvolta România Mică pe o bază reacţionară. […] Din această antinomie derivă toată nepotrivirea între concepţiile lui Carp şi instinctul permanent al ţării, ea explică totodată de ce, trăind în vremuri în care s-a făcut independenţa, regalitatea, organizarea internă a vechiului regat, întregirea neamului şi marile reforme democratice, Carp nu a ştiut să lege numele lui de nici una din aceste glorioase, epocale înfăptuiri.

Continuă citirea →

Nicolae Titulescu – Portret subiectiv

„Bietul Take! O fi făcut el multe boacăne şi multe prostii în viaţa lui, dar le-a plătit toate prin câte l-a făcut să sufere Titulescu în acel Minister Averescu.

Continuă citirea →

Take Ionescu – Portret subiectiv

„Îl cunoşteam bine de mulţi ani, îl cunoscusem întâi la vârsta de treisprezece ani când, în calitatea sa de ministru al instrucţiei, a prezidat la Ateneu distribuirea premiilor şi când Mitropolitul Ghenadie mi-a pus pe frunte obişnuita cunună a premiantului întâi, iar el mi-a înmânat, legat cu o panglică tricoloră, volumul “Letopiseţilor” lui Kogălniceanu. Îl întâlnisem apoi adesea la Buftea în casele Principelui Alexandru Ştirbey şi la Sinaia, în diferite ocazii şi la feluriţi prieteni.

Continuă citirea →

Alexandru Marghiloman – Portret subiectiv

„Marghiloman era cel mai surprinzător amestec de inteligenţă şi de obtuozitate, de logică şi de inconsecvenţă, de chibzuială şi de uşurinţă, de simţ practic şi de lipsă de orizont politic. De fapt, o interesantă, dar enigmatică psihologie. Mărturisesc că dintre toţi fruntaşii vieţii politice a României contemporane, Marghiloman este cel ce scăpa mai mult posibilităţilor noastre de analiză.

Continuă citirea →

Nicolae Filipescu – Portret subiectiv

„Ce ciudată soartă a avut acest om. Nu cred să se fi adeverit pentru nimeni mai bine decât pentru el vechea zicătoare: “Până nu moare, să nu zici niciodată despre un om că a fost fericit”.

Continuă citirea →

Titu Maiorescu – Portret subiectiv

„Fizicul lui Maiorescu nu era atrăgător, fără să fie antipatic. Banalitatea siluetei lui se topea îndată ce începea să vorbească. Claritatea gândirii elegant conturată în preciziunea expresiei punea imediat stăpânire pe mintea interlocutorului, dar nu izbutea să cucerească de la început şi sufletul.

Continuă citirea →

Ionel Brătianu – Portret subiectiv

„Partizanii lui Brătianu îl socoteau drept “om genial” şi Istoria îl va clasa foarte sus, ca pe toţi cei care au reuşit să înfăptuiască ceva. În realitate, Ionel Brătianu n-a avut nici măcar o licărire de geniu şi succesele sale sunt datorite în bună parte norocului şi mai ales împrejurărilor, din care n-a tras de altminteri decât un minimum de folos. Că n-a fost un geniu politic, o dovedesc tocmai planurile lui, care au dat toate greş în măsura în care nu au fost complectate sau ajutate prin evenimente independente de voinţa lui şi imprevizibile.

Continuă citirea →

Barbu Ştirbey – Portret subiectiv

„Barbu Ştirbey avea asupra regelui [Ferdinand] ca şi asupra reginei [Maria] o influenţă atotputernică şi, de fapt, în tot cursul crizei din care a ieşit întregirea neamului românesc, el a fost adevăratul suveran al României.

Continuă citirea →

Regele Carol al II-lea – Portret subiectiv

Povesteşte Constantin Argetoianu: „Raporturile mele cu Prinţul Carol erau de natură pur politică şi aşa au rămas până la sfârşit. Nu m-am vârât niciodată în intimităţile lui şi am rămas totdeauna străin de porcăriile pe care le-a săvârşit. Dau aceste lămuriri ca să explic cum s-a făcut că n-am fost deloc în curent cu zbuciumările sale sufleteşti din toamna anului 1925.

Continuă citirea →

Regele Ferdinand – Portret subiectiv

„Înainte de a-i examina mai cu deamănuntul domnia, se cade să ne întrebăm cine era omul care se urcase pe tronul României, omul pe care soarta îl chemase să conducă destinele ţării într-un ceas atât de grav şi hotărâtor al dezvoltării noastre naţionale. Da, cine era Regele Ferdinand? Mulţi îşi puneau această întrebare, fiindcă deşi era de douăzeci şi cinci de ani în ţară, puţini oameni avuseseră prilejul să-l cunoască.

Continuă citirea →

Regina Elisabeta – Portret subiectiv

Monotonia iernii 1915-1916 a fost întreruptă de moartea reginei Elisabeta. Bătrâna regină avea de mult obiceiul să trăiască în apartamente îngheţate, regimul acesta omorând deja cu doi ani înainte pe cea mai veche şi cea mai credincioasă din doamnele ei de onoare, pe Dna Zoe Bengescu. Acuma trebuia să cadă ea însăşi victimă maniei sale nenorocite.

Continuă citirea →

Nicolae Iorga – portret subiectiv

„Cu Iorga se putea înţelege oricine foarte uşor, numai să-i fi spus de trei ori pe zi că era genial, că era cel mai mare istoric, cel mai mare poet, cel mai de seamă autor dramatic, cel mai iscusit om de stat, şi în general orice, precedat de un superlativ. În realitate era un dement.

Continuă citirea →