Arhive etichetă: stalinism

România postbelică. Stalinism, naţional-comunism şi disidenţă anticomunistă. Construcţia democraţiei postdecembriste. Idei esenţiale. Pregătire pentru admiterea la Academia de Poliţie

stalin si comunistii romaniRomânia postbelică. Stalinism, naţional-comunism şi disidenţă anticomunistă. Construcţia democraţiei postdecembriste. Pregătire pentru admiterea la Academia de Poliţie

România postbelică
23 august 1944 – lovitura de stat
31 august 1944 – intrarea trupelor sovietice în Bucureşti
23 august – 3 noiembrie 1944 – primul guvern condus de generalul Constantin Sănătescu
4 noiembrie – 5 decembrie 1944 – al doilea guvern condus de generalul Sănătescu
6 decembrie 1944 – guvernul condus de generalul Nicolae Rădescu
27 februarie 1945 – vizita lui Andrei Vâşinski în România
6 martie 1945 – guvernul condus de Petru Groza
8 mai 1945 – România şi U.R.S.S. au semnat acordul privind înfiinţarea sovromurilor
21 august 1945 – începutul “grevei regale” în România

Stalinism, naţional-comunism şi disidenţă anticomunistă
1946 – execuţia liderului comunist Ştefan Foriş
19 noiembrie 1946 – alegerile parlamentare câştigate de Blocul Partidelor Democratice (alianţă dominată de comunişti) cu 69,81 % din voturi
14 iulie 1947 – înscenarea de la Tămădău – pretextul interzicerii din viaţa politică a Partidului Naţional Ţărănesc; arestarea lui Iuliu Maniu
30 decembrie 1947 – regele Mihai a fost silit să abdice (abolirea monarhiei şi proclamarea Repubicii Populare Române 1948 – este înfiinţat P.M.R. (Partidul Muncitoresc Român) prin unirea Partidului Comunist cu Partidul Social Democrat. Liderul partidului a fost Gheorghe Gheorghiu Dej (1948-1965)
Continuă citirea →

Stalinism, naţional-comunism şi disidenţă anticomunistă

Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu

Stalinizarea ţării.  După actul de la 23 august 1944, România iese din războiul contra Naţiunilor Unite, dar este ocupată imediat de Armata Roşie. Era primul pas spre instaurarea comunismului. Profitând de protecţia trupelor sovietice, P.C.R. îşi măreşte numărul de membri, dezvoltă un discurs politic demagogic şi populist în care termeni ca „dreptatea socială“ şi „egalitatea“ se întâlneau frecvent. Comuniştii deveneau campionii luptei pentru eliberarea imediată a ţării alături de Armata Roşie şi pentru realizarea reformei agrare.

Continuă citirea →