Arhive etichetă: spatii

Popoare și spații istorice în Orient – Lecția de istorie

I. Orientul Antic

  • Reprezintă spațiul geografic în care au apărut primele civilizații ale omenirii;
  • Cuprindea un spațiu imens situat între Africa de Nord și Marea Chinei.

II. Marile civilizații din Orientul antic au apărut de-a lungul fluviilor:

  • Tigru și Eufrat în Mesopotamia;
  • Nil în Egipt;
  • Indus în India;
  • Fluviul Galben și Fluviul Albastru în China.

III. Popoare din Mesopotamia (regiunea cuprinsă între fluviile Tigru și Eufrat)

  • Sumerienii
  • – s-au stabilit în mileniul al IV-lea î.Hr. în sudul Mesopotamiei;
  • – sunt creatorii celei mai vechi civilizații;
  • – au întemeiat primele orașe-stat – Ur, Uruk, Nippur, Umma, Lagaș;
  • – au inventat roata, cea mai veche scriere (cuneiformă) și ziguratul.
  • Akkadienii
  • – s-au stabilit în centrul Mesopotamiei la începutul mileniului III î.Hr.;
  • – au întemeiat centre politice și economice importante – Akkad, Babilon;
  • – au întemeiat primul imperiu din istorie în jurul anului 2300 î.Hr. condus de Sargon I.
  • Asirienii
  • – stabiliți în nordul Mesopotamiei în mileniul III î.Hr.;
  • – Tiglatpalassar I (sec. XI î.Hr.) a pus bazele Imperiului asirian.

IV. Egiptenii

  • Regatul Egiptului s-a format în regiunea fertilă din nord-estul Africii, străbătută de fluviul Nil;
  • au ridicat primele piramide (monumente funerare gigantice care adăpostesc  mormintele faraonilor).

V. Fenicienii

  • au întemeiat pe țărmul de est al Mării Mediterane orașe-stat precum Byblos, Tyr, Sidon;
  • erau negustori și navigatori pricepuți.

VI. Evreii

  • se aflau la sud de teritoriul locuit de fenicieni;
  • au format un regat puternic în timpul regilor Saul, David și Solomon (sec. XI-X î.Hr.).

VII. Perșii și mezii

  • s-au stabilit în Podișul Iranului în sec. XII î.Hr.;
  • în sec. VI î.Hr. au întemeiat cel mai întins imperiu oriental sub conducerea lui Cirus cel Mare.

VIII. Indienii

  • au creat o civilizație strălucită în valea Indului;
  • au inventat numărul zero, semnul minus, cifrele ajunse la noi prin intermediul arabilor.

IX. Chinezii

  • civilizația chineză s-a dezvoltat în regiunea dintre fluviile Galben și Albastru;
  • au inventat acul magnetic, nava cu pânze, hârtia și tiparul, roaba, explozibilul.

Vă recomand să urmăriți și prezentarea video pe Youtube – https://www.youtube.com/watch?v=Fp0gUNBQnCQ

Din istoria scrierii. Spații între cuvinte

spatiu inaintea cuvintelorAstăzi ne este greu să ne imaginăm, dar în scrierea timpurie nu existau spații între cuvinte. În cărțile cerneluite de scribi, cuvintele curgeau unul după altul fără nicio întrerupere pe rânduri sau pe fiecare pagină, în ceea ce astăzi denumim scriptura continua.

Lipsa de separație dintre cuvinte reflecta originile vorbite ale limbii. Atunci când vorbim, nu inserăm pauze între toate cuvintele – lungi înșiruiri de silabe ni se scurg fără întrerupere de pe buze. Nicicând nu le-ar fi trecut prin minte primilor scriitori să pună spații goale între cuvinte. Ei doar transcriau vorbirea, scriind ceea ce urechile le spuneau să scrie. (Astăzi, atunci când încep să scrie, și copiii mici lipesc cuvintele. La fel ca primii scriitori, ei scriu ceea ce aud.)

Scribii nu erau foarte atenți nici la ordinea cuvintelor în frază. În limba vorbită, sensul fusese aproape întotdeauna transmis mai ales prin inflexiune, modul de accentuare a silabelor de către vorbitor, și acea tradiție orală a continuat să guverneze scrisul. În interpretarea scrierii din cărțile Evului Mediu timpuriu, cititorii nu ar fi putut să utilizeze ordinea cuvintelor ca pe un semnal de semnificație. Regulile nu fuseseră încă inventate.

Lipsa separării cuvintelor, combinată cu absența convențiilor privind ordinea cuvintelor, făceau să apese asupra cititorilor din vechime o „suprapovară cognitivă”, explică Paul Saenger în Space between Words, o istorie a cărții întocmită de scribi. Ochii cititorilor trebuiau să se miște cu încetineală și șovăielnic peste rândurile textului, oprindu-se frecvent și întorcându-se adesea la începutul unei fraze, în timp ce mințile lor se sforțau să priceapă unde se termina un cuvânt și unde începea unul nou și ce rol juca fiecare cuvânt în sensul frazei. Lectura semăna cu dezlegarea unui puzzle.

Lentă și cognitiv intensă, analiza textului făcea lectura cărților foarte laborioasă. Era și motivul pentru care nimeni nu citea pe tăcute. Rostirea silabelor era decisivă pentru descifrarea scrierii. Acele constrângeri, ce ar părea intolerabile astăzi, nu contau prea mult într-o cultură încă înrădăcinată în oralitate. Continuă citirea →

%d blogeri au apreciat: