Arhive etichetă: Solon

Sfaturile lui Solon

Solon (n. 640/638 î.Hr. – d. 560/558 î.Hr.) a fost un om de stat atenian, legislator și poet. A fost considerat printre cei „Șapte Înțelepți” ai Greciei antice. Reformele sale au oprit declinul economic și moral al Atenei și au pus bazele democrației ateniene.

Încrede-te în nobleţea de caracter mai mult decât în jurământ.

Nu minţi niciodată.

Urmăreşte scopuri demne.

Nu lega uşor prietenii şi pe cele vechi nu le renega.

Învaţă întâi s-asculţi şi după aceea să comanzi.

Când dai un sfat cuiva, caută să-i fii cât mai folositor, nu cât mai plăcut.

Ia-ţi drept călăuză raţiunea.

Nu te întovărăşi cu cei răi.

Cinsteşte pe zei, respectă pe părinţi.

Istoria Atenei

Atena – capitala Greciei, situată în Atica.

– a fost un oraş-stat important al istoriei Greciei antice.

– în jurul centrului din Atena şi-a avut originea, în epoca miceniană târzie, unirea centrelor mai mici din Atica, atribuită prin tradiţie regelui Tezeu.

Atena arhaică şi aristocratică. După o fază arhaică sub regim monarhic, a urmat în sec. VIII î.Hr. un sistem de guvernare aristocrat, care, la început, şi-a exercitat funcţiile de conducere prin intermediul arhonţilor. După o tentativă eşuată a lui Kilon (636 î. Hr.) de a răsturna aristocraţia şi de a instala tirania, în 624 î.Hr. a fost elaborată legislaţia lui Dracon, primul codificator al dreptului atenian.

Continuă citirea →

Cresus – bogăţie sau fericire?

Profeția

Cresus, regele Lidiei, i-a declarat război lui Cyrus cel Mare, conducătorul Persiei. Dar, tocmai în ziua bătăliei, a avut loc o eclipsă de lună. Cele două armate au fost atât de înspăimântate, încât au refuzat să lupte.

Puţin după aceea, Cresus s-a dus la Delfi, pentru a consulta oracolul. Şi acesta i-a răspuns că, dacă va traversa cu trupele râul Halys, are să distrugă un puternic imperiu.

Profeţia s-a adeverit. Cresus a traversat râul Halys, a dat lupta şi un mare imperiu a fost distrus: al său!

Înțeleptul Solon

Cresus a fost un rege măreţ. A înrobit popoarele învecinate şi a adus atâtea avuţii în Sardes, încât a ajuns proverbial. În antichitate se zicea: bogat precum Cresus. De aceea au venit să-i vadă capitala curioşi din toate colţurile lumii, şi Cresus i-a încurajat cât a putut, căci îi plăcea faima.

Într-o zi, i-a fost adus un călător atenian care venea din Egipt. Era Solon, vestit şi el, deşi prin altceva decât Cresus. Era foarte întelept, fiind considerat unul dintre cei şapte înţelepţi ai lumii antice.

Sperând să-l impresioneze, Cresus i-a arătat bogăţiile sale. Solon, deloc vorbăreţ, nici n-a clipit.

Ei bine, dragul meu oaspete, a spus regele, ţi-a plăcut ce ai văzut? Am auzit cuvinte de laudă despre înţelepciunea dumitale înnăscută şi pe care călătoriile au sporit-o. Spune-mi, dintre toţi oamenii pe care i-ai văzut, care este cel mai fericit?

Tellos din Atena, răspunse Solon.

Cum aşa? se miră Cresus, căci nu se aştepta deloc la răspunsul acesta.

Tellos era cetăţeanul unei cetăţi prospere, explică Solon. Nu este aceasta o mare fericire? Copii lui au fost frumoşi şi virtuoşi. În sfârşit, felul în care a murit este de invidiat. Luptând pentru patria lui, s-a purtat cu atâta vitejie, încât a obţinut victoria şi şi-a găsit pe câmpul de bătălie cea mai glorioasă moarte.

Cresus s-a supărat.

Cum aşa, străine? Ce părere ai despre fericirea regelui care-ţi vorbeşte? Sunt eu mai prejos decât Tellos, un om oarecare?

Cresus, a spus atunci Solon, te afli în culmea prosperităţii, sunt de acord. Dar nu te voi socoti cel mai fericit dintre oameni înainte de a afla că ţi-ai sfârşit zilele fericit. Cât timp un om n-a murit, nu putem spune că este fericit; putem spune, dacă vrei, că norocul îl favorizează. În toate lucrurile trebuie să ţinem seama de sfârşit.

Aşa i-a vorbit Solon atenianul celui mai bogat prinţ din Asia. N-a izbutit să-l convingă, cu atât mai puţin să-l mulţumească.

Însă povestea nu s-a sfârşit. Curând, Cresus şi-a pierdut cel mai iubit fiu într-un accident la vânătoare. Apoi a intrat în conflict cu Cyrus, regele perşilor, şi a fost înfrânt. Luat rob şi înlănţuit, a fost osândit să fie ars de viu. Urcat pe rug, şi-a privit capitala distrusă şi jefuită şi şi-a amintit de bogăţiile pe care le pierduse. Cugetând de pe ce culmi îl azvârliseră zeii, s-a gândit că ajunsese în ziua morţii şi a început să suspine cu glas tare: “Solon! Solon! Solon!”

– Ce zice? a întrebat regele persan.

Cresus a povestit întâmplarea cu înţeleptul Solon, iar Cyrus, impresionat, i-a dăruit viaţa.

Solon luptă pentru democraţie

Cel mai mare serviciu făcut de Solon este următorul: patria lui, Salamina, era obiect de ceartă între Atena şi Megara; după multe înfrângeri, atenienii hotărâră printr-un decret că, dacă cineva ar propune să se mai războiască pentru Salamina, să fie pedepsit cu moartea. Solon se prefăcu că-i nebun, şi, cu o cunună pe cap, se repezi în piaţa oraşului. Acolo puse un crainic să citească atenienilor poemul său cu privire la Salamina şi le trezi curajul. Atenienii porniră iarăşi război împotriva megarienilor şi, datorită lui Solon, îi biruiră.

Democraţia pe care Solon o introdusese la Atena fusese luată în stăpânire de trei componente sociale, ale căror lupte interne au demonstrat repede cât de grea este ea de pus în practică.  Într-o zi, Pisistrate, şeful uneia dintre ele, s-a prezentat în Areopag şi a arătat asistenţei o rană spunând că duşmanii poporului i-au făcut-o, în încercarea de al asasina, şi a cerut aprobarea să organizeze o grupare de 50 de oameni înarmaţi care să-l apere. În Atena nu exista o armată permanentă şi nici forţe de poliţie, iar legea interzicea tuturor să poarte o gardă de corp personală, cu care oricui i-ar fi fost uşor să se impună unei populaţii neînarmate.

A fost chemat Solon care a înţeles imediat despre ce este vorba şi i-a prevenit pe cei prezenţi:

Ascultaţi-mă, atenieni, eu sunt mai înţelept decât mulţi dintre voi şi mai curajos decât atâţia alţii. Sunt mai întelept decât aceia care nu văd viclenia acestui bărbat şi scopul pe care îl urmăreşte el; şi sunt mai curajos decât cei care, văzându-l, se fac totuşi că nu-l văd, ca să nu-şi complice existenţa şi să trăiască liniştiţi.” Şi, dându-şi seama că nu era ascultat, a adăugat indignat: ”Aţi rămas tot aceiaşi: fiecare dintre voi, luat în parte, este şiret ca o vulpe. Dar, la grămadă, nu sunteţi decât un cârd de gâşte.

Cererea lui Pisistrate a fost aprobată. Iar el, în loc de 50 de oameni, a înrolat şi a înarmat 400; a pus stăpânire pe Acropole şi a proclamat dictatura. În numele şi spre binele poporului, se înţelege.