Arhive etichetă: societate

Societatea şi viaţa cotidiană în Orientul Antic

orientul antic semiluna fertilaPractici sociale

În Orient apar structuri sociale: preoţii, războinicii şi oamenii de rând. Aceştia din urmă sunt producătorii de bunuri materiale (agricultori, păstori, meşteşugari, negustori). Ei constituie majoritatea locuitorilor. Numărul de sclavi este redus. Aceştia provin, în mare măsură, din rândul prizonierilor de război. Situaţia acestor oameni este cea mai dificilă, întrucât sunt consideraţi obiecte care pot fi vândute sau lăsate moştenire. Deasupra întregii societăţi este monarhul (rege, faraon, împărat), care în Orient beneficiază de putere absolută.

Familia

În general, În Orientul Antic familia este formată din cei doi soţi şi din copii. De obicei, bărbaţii beneficiază de un statut superior în comparaţie cu femeile. În Mesopotamia, femeile au, conform Codului lui Hammurabi, drepturi mai mari decât cele din alte societăţi. De o stare asemănătoare beneficiază şi femeile din familiile evreieşti. Cea mai bună situaţie o au femeile din Egipt. Aici li se recunoaşte egalitatea în drepturi cu bărbatul. Un statut inferior îl au femeile din vechea Chină. De exemplu, femeile nu au, în China, drept de proprietate. Totuşi, femeia-mamă este respectată. În Orientul Antic, copiii sunt educaţi în cadrul familiei. Un rol important în educaţie îl are mama. De obicei, şcolile sunt rezervate copiilor din familiile bogate.

Continuă citirea →

Trăim într-o societate bolnavă

Trăim într-o societate bolnavă dominată de mizerie, nepăsare, agresivitate. Incertitudinea şi nesiguranţa ne apasă tot mai mult. Nu găsim înţelegere şi compasiune pentru nevoile noastre. Nu dorim să oferim altora sprijinul pe care ni-l cer. Nu mai avem respect faţă de ceilalţi şi faţă de noi înşine. La ce ne-ar folosi? Nu mai avem timp pentru noi şi pentru copiii noştri. Suntem într-o cursă a supravieţuirii. Suntem disperaţi, nefericiţi şi, uneori, patetici. Nimănui nu-i pasă. Incompetenţa şi suficienţa sunt ridicate la nivelul politicii de stat. Fiecare trebuie să se descurce cum poate.

Văzând ce se întâmplă în jurul nostru, ajung să mă tem de tot ceea ce este mai rău; istoria oferă destule exemple în acest sens. Criza economică se adânceşte, pauperizarea devine un fenomen tot mai răspândit, moralitatea suferă. Vor fi elemente constante ale vieţii noastre, mai mult ca până acum, suspiciunea, ura, intoleranţa, xenofobia. Va fi terenul ideal pentru demagogie şi violenţă.