Arhive etichetă: semnificatia

Grădinile Semiramidei. Semnificaţia expresiei

gradinile semiramideiGrădinile Semiramidei – regina legendară a Asiriei şi Babilonului. Istoricul latin Valerius Maximus povesteşte că era atât de frumoasă, încât într-o zi când la Babilon a izbucnit o mică răscoală, a fost suficient ca regina să apară la fereastră cu umerii goi şi părul despletit, pentru ca ordinea să fie restabilită de îndată.

Dar Semiramida a rămas vestită mai ales prin grădinile suspendate cu care şi-a împodobit palatul şi care figurează printre cele şapte minuni ale lumii. Prin comparaţie cu acele grădini, expresia desemnează un loc feeric, încântător, uimitor.

Continuă citirea →

Gaudeamus igitur. Semnificaţia expresiei

Gaudeamus igitur (lat. „Să ne bucurăm aşadar“)

Sunt primele cuvinte dintr-un vechi cântec studenţesc german, compus în latineşte şi care, popularizat prin diferite piese de teatru, operete, lucrări simfonice şi chiar o operă, a fost îmbrăţişat de facto ca imn al studenţilor.

„Gaugaudeamusdeamus igitur, iuvenes dum sumus!“ (Să ne bucurăm, aşadar, cât suntem tineri!)

Ca expresie, se foloseşte de obicei numai primul cuvânt: Gaudeamus (să ne veselim). Ridicând un pahar de vin în mână, se adaugă câteodată şi: ergo bibamus (deci să bem!), la o agapă colegială de sărbătorire a unui eveniment.

Continuă citirea →

Ab urbe condita. Semnificaţia expresiei

Roma lupoaica

Ab urbe condita – sau: Urbis conditae (lat. „De la întemeierea oraşului“)

Romanii obişnuiau să dateze anii ab urbe condita, adică de la înfiinţarea Romei. Această dată corespunde cu anul 753 (î.Hr.), când Romulus, legendarul fondator al cetăţii, a tras prima brazdă pe locul unde s-a întemeiat Roma. De atunci, după cifrele anului respectiv, romanii scriau iniţialele U.C. (urbis conditae). De pildă: Anul 478 U. C. înseamnă anul 478 de la fondarea Romei.

Istoria romană a lui Titus Livius poartă titlul Ab urbe condita libri.

sursa: I. Berg, Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p.18-19

Mai catolic decât papa

mai catolic decat papa

Mai catolic decât papa.  Expresia este o parafrazare după vorbele lui Chateaubriand din La monarchie selon la Charte, unde spune: „Il ne faut pas être plus royaliste que le roi“ (Nu trebuie să fii mai regalist decât regele). Tradusă în limba germană, expresia s-a transformat în „Päpstlicher sein als der Papst“ (a fi mai catolic decât papa).

Semnificaţia. Expresia Mai catolic decât papa se aplică deci acelora care, din exces de zel, vor să se arate mai aprigi, mai exigenţi, mai devotaţi decât chiar cei dintâi interesaţi în aceeaşi cauză.

sursa: I. Berg, Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p. 246

Sânge albastru. Semnificaţia expresiei

regele Filip V Spania

Sânge albastru – Expresia vine din Spania evului mediu, când marii aristocraţi susţineau că în vinele lor curge sânge pur albastru, spre deosebire de nobilii „de categorii inferioare“, care au suferit felurite amestecuri de sânge, mai ales de sânge maur.

Alegerea culorii albastre pentru sânge se explică prin faptul că, în mare parte, costumele, blazoanele şi mai cu seamă cordoanele şi panglicele decoraţiilor erau pe atunci azurii, albastrul fiind culoarea preferată şi reprezentativă a membrilor înaltei aristocraţii. Ei doreau astfel să se deosebească atât de tagma prelaţilor, care adoptaseră veşminte de culoare roşie (de unde şi denumirea de „roşu-cardinal”), cât şi în special de „vestoanele verzi“ populare (culoarea verde fiind a vulgului şi deci considerată vulgară).

Continuă citirea →

La calendele greceşti. Semnificaţia expresiei

timp

Ad calendas graecas (lat. „La calendele greceşti”), prescurtare a expresiei ad calendas graecas salvere, adică: a plăti la calendele greceşti.

Calendele erau la romani prima zi a lunii. Era şi ziua fixată pentru plata datoriilor. Rău-platnicii însă ziceau, în derâdere, că vor plăti ad calendas graecas, deoarece grecii nu aveau calende şi deci aceasta însemna niciodată.

Istoricul Suetoniu povesteşte că împăratul Augustus obişnuia să dea acest răspuns creditorilor săi.

Vorba a rămas pentru a exprima ironic, supărat, sau revoltat: niciodată!

Cu acelaşi sens, poporul nostru a creat expresii ca: la paştele cailor, la Sfântu-Aşteaptă….

sursa: I. Berg, Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p.21

De la ou până la mere. Semnificaţia expresiei

de la ou la mere

Ab ovo usque ad mala (lat. „De la ou până la mere„) – Horaţiu, Satire I, 3, 6

Ştiind că la romani prânzul începea cu ouă şi se termina cu mere, formula horaţiană înseamnă: De la început până la sfârşit, de la un capăt la altul sau de la A la Z.

sursa: I. Berg, Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p.18

Bunului ascultător, salut!

A bon entendeur, salut! - Bunului ascultator, salut

A bon entendeur, salut! (fr. „Bunului ascultător, salut !“)

Semnificaţia acestui proverb este: cine are urechi de auzit, să audă. Se citează în original, pentru a atrage atenţia ascultătorului să ghicească subînţelesul, sau ceea ce n-am putea spune direct şi complet.

Caragiale foloseşte expresia în comedia „O scrisoare pierdută” (act. II, sc. 5). Zoe, agitată, scoate gazeta şi citeşte: „În numărul de mâine al foii noastre vom reproduce o interesantă scrisoare sentimentală a unui înalt personaj din localitate către o damă de mare influenţă. Originalul va sta mâine la dispoziţia curioşilor în biuroul nostru de redacţie. Atât pentru astăzi. A bon entendeur, salut!”

sursa: I. Berg, Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p.17

Să începem cu Iupiter

Vergiliu

Ab Iove principium (lat. „Să începem cu Iupiter“) – Vergiliu, Egloge, III, 60.

În această eglogă (poezia pastorală, bucolică), ciobanul Dameta vesteşte că-şi începe cântecul său de la Iupiter, părintele tuturor lucrurilor. Expresia însemnnă deci: să pornim de la personajul cel mai de seamă (deoarece Iupiter era socotit căpetenia zeilor), sau de la lucrul cel mai important. Se citează atunci când începem o dezbatere, o lecţie, o expunere cu ceea ce este principal.

sursa: I. Berg, Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p.17

Actul de la 23 august 1944

Actul de la 23 august 1944 – Serie de evenimente, în timpul celui de-al doilea război mondial, care au marcat ieşirea României din alianţa cu Puterile Axei şi alăturarea la Puterile aliate.

Contextul politic intern şi internaţional din prima parte a lui 1944 a deschis drumul pentru aceste evenimente. Pe frontul de est, trupele germane se aflau în retragere, iar în martie 1944 războiul se purta direct pe teritoriul României. Epuizată de pierderile de ordin militar, România îşi intensificase activităţile diplomatice secrete, tatonând ieşirea din război, guvernul lui Ion Antonescu înmulţind contactele directe cu reprezentanţii Naţiunilor Unite şi cu unele state neutre. După bombardamentul masiv al aviaţiei americane asupra Bucureştiului şi zonei Prahova, Uniunea Sovietică a impus României încheierea unui armistiţiu unilateral (aprilie 1944), dar propunerea a fost respinsă, opinia publică din România privind cu temere o ocupaţie unilaterală sovietică.

Continuă citirea →

Otrăvurile lui Mitridate

Mitridate VI Eupator (134-63 î.Hr.), zis cel Mare, a fost ultimul rege din Pont ce a luptat împotriva dominaţiei romane în Asia. A ajuns pe tron după ce a detronat-o pe mama sa şi a întemniţat-o. Spre a-şi elibera drumul spre tron i-a ucis pe toţi fraţii săi, cu excepţia sorei sale Laodice, cu care s-a căsătorit. Luptând împotriva romanilor, dar şi a propriilor lui fii, care doreau să-l înlăture de la putere, temându-se pentru viaţa sa, a reuşit să se imunizeze încercând toate otravurile din plante.

Continuă citirea →

A trăi pe picior mare

Expresia „a trăi pe picior mare” vine de la seniorii de odinioară care purtau pantofi cu vârful îndoit în sus (în sec. al XV-lea), care-i făceau să pară a avea piciorul foarte mare. A avea piciorul mare era un semn de bogăţie şi putere, aşa că şi expresia, care s-a păstrat până astăzi, are acelaşi sens.

sursa: Beatrice Kiseleff, Mic dicţionar de cultură generală