Tronul din palatul de la Cnossos era considerat „cel mai vechi din Europa”. Dar probabil că nu e corect. Singurul lucru cert este că scaunele cu spătar și cotiere erau rezervate în vechime pentru ceremonii. Îi ajutau pe conducători și marii preoți să adopte o poziție relaxată, demnă și mândră, în timp ce supușii le stăteau la picioare. De la tronul regal, conceptul de scaun privit ca un simbol al autorității a trecut la cathedra sau sediul oficial al episcopilor, apoi la catedra profesorilor.

Mobila pe care te așezi este o invenție europeană relativ modernă. Când nu stăteau în picioare, oamenii primitivi ședeau ghemuiți sau întinși pe jos. Multe popoare asiatice, inclusiv japonezii, preferă și acum această poziție. Grecii și romanii și antichitate stăteau lungiți pe canapele. În Evul Mediu, oamenii ședeau pe bănci de lemn neșlefuit.

Scaunele au fost introduse pentru prima oară în chiliile din mănăstiri, probabil pentru citit. Nu au făcut parte din mobilierul obișnuit dintr-o casă până în secolul XVI și nu au fost obiectul unei proiectări îngrijite până în secolul XVIII. Și nici nu s-au folosit pe scară largă în școli, birouri sau la locul de muncă până la sfârșitul secolului XIX.

Continuă citirea →