Arhive etichetă: Sappho

Sappho. Legendă şi adevăr

SapphoBiografia

Biografia poetei Sappho se reconstituie azi cu multă greutate datorită noianului de anecdote postume şi apocrife ce s-au creat în jurul ei. Cât de însemnată a fost opera acesteia, despre care amintesc peste o sută de scriitori antici, rezultă din caracterizarea ce i-o face, la începutul erei noastre, geograful Strabo, atunci când menţionează oamenii de seamă pe care i-a dat culturii elenice insula Lesbos: „În aceeaşi epocă a tiranului Pittacos din Lesbos a trăit şi Sappho, care a fost o fiinţă excepţională, căci după cunoştinţele noastre, în nicio epocă, oricât de îndepărtată, nu a mai apărut o altă femeie, capabilă de a rivaliza cu ea, atât cât se ştie, în materie de poezie”.

Existenţa ei istorică (în veacurile VII—VI) şi renumele ce-l va deţine Sappho în secolele următoare ne sunt confirmate şi pe cale epigrafică. Despre ea ne informează faimoasa Cronică din Paros, o inscripţie gravată pe o placă de marmură, prin anii 262 î.e.n. (azi păstrată la Universitatea din Oxford), în al cărei text, datele privind pe poeţi şi scriitori ocupă un loc important. Amintitul document rezumă pe o perioadă de 1318 ani principalele evenimente din Grecia şi notează despre poeta noastră că: „Din vremea când Sappho, exilată, s-a îmbarcat ca să plece din Mytilene în Sicilia, s-au scurs 334 de ani; pe atunci era arhonte, la Atena, Critias cel Bătrân, la Siracuza puterea se găsea în mîinile Gramoroi-lor”.

Continuă citirea →

Adevărata Sappho

Sappho s-a născut pe la sfârşitul secolului al şaptelea, se pare în anul 612 înainte de Christos, la Eres, un orăşel din apropierea capitalei Mitilini (Lesbos). Dar părinţii săi, care erau nobili şi avuţi, au dus-o de mică la Mitilini, exact în momentul în care dictatorul Pittacos îşi începea cariera-i norocoasă.

Cauzele exilului

Să fi fost ea implicată cu adevărat în conjuraţia care voia să-l răstoarne pe dictator? Ni s-ar părea oarecum ciudat. Deşi făcea parte dintr-un mediu nobil, în care femeile contau cât de cât, şi nu trebuiau să se ocupe doar cu ţesutul şi cu spălatul vaselor, ea nu ne sugerează să fi fost o intrigantă politică.

Ambiţiile ei trebuie că erau altele, şi de un gen mai feminin. Prea frumoasă nu pare să fi fost. Era micuţă la trup şi fragilă; datorită pielii, a părului şi a ochilor săi foarte negri, ziceai că e bucată de tăciune aprins. Dar, ca toţi tăciunii aprinşi, îl frigeau rău pe oricine se apropia de ea. Adică, ce să mai vorbim, avea ceea ce noi numim azi sex-appeal, şi acel defect de gândire şi de cuminţenie care, la femei şi la copii, constituie un farmec irezistibil.

Continuă citirea →