Arhive etichetă: Richelieu

Originea poreclei „Eminenţă cenuşie”

eminenta cenusie

Porecla de Eminenţă cenuşie a fost atribuită, pentru prima oară în istorie, consilierului lui Richelieu[1], Joseph[2], şi reuneşte două cuvinte întru totul revelatoare pentru condiţia pe care, în umbra prelatului francez, în robă cenuşie, în anonimat absolut, în tăcere şi sub mască, numitul Joseph a ilustrat-o de-a lungul unei întregi existenţe.

Continuă citirea →

Ana de Austria – O seducţie infinită (a treia parte)

Regele Ludovic XIII, Ana de Austria, fiul lor Ludovic XIV, cardinalul Richelieu si ducesa de Chevreuse

Regina pusă sub acuzare   Singura consolare rămasă Anei erau legăturile epistolare cu familia ei, neîntrerupte nici măcar când, în mai 1635, Franţa şi Spania intraseră oficial în război. Întrucât era vorba despre un război dorit de un ministru pe care-l ura şi care diviza lumea catolică, regina nu ezită să furnizeze spaniolilor informaţii utile. Ştiindu-se supravegheată, Ana îşi scria scrisorile la Val-de-Grâce, mănăstirea pe care o întemeiase în 1621 şi unde obişnuia să meargă să se roage. Misivele treceau apoi în mâinile credinciosului La Porte, care le transcria în cifru cu cerneală simpatică şi le trimitea la destinaţie slujindu-se de oameni de încredere.

Cu toate aceste precauţii, spionii lui Richelieu descoperiseră repede existenţa corespondenţei şi interceptaseră multe scrisori, dar cardinalul se hotărî să activeze capcana doar în 1637. Pe când ieşea din Luvru cu o scrisoare pentru doamna de Chevreuse – pe atunci exilată la moşiile ei, din ordinul regelui – La Porte fu arestat şi dus la Bastilia, unde fu supus unor interogatorii foarte dure şi ameninţat cu cele mai atroce torturi. La percheziţionarea apartamentului său nu apărură decât câteva scrisori ale doamnei de Chevreuse, iar zbirii nu găsiră nici cheia codului şi nici sigiliul reginei, care erau bine ascunse într-o ascunzătoare din perete. Şi descinderile de la Val-de-Grâce se dovediseră infructuoase, deoarece se loviseră de tăcerea absolută a călugăriţelor.

Continuă citirea →

Lupta pentru putere – Maria de Medici împotriva fiului său, regele Ludovic al XIII-lea (ultima parte)

Maria de Medici, Ludovic XIII si cardinalul Richelieu

Jocul dublu al lui Richelieu punea în primejdie ceea ce regina avea mai scump: prestigiul ei, autoritatea şi puterea ei – şi îndeosebi ascendentul ei asupra fiului. Tocmai de pasiunea ei pentru putere se folosiră Bérulle şi ai săi, amorsând un proces care avea să se demonstreze curând fatal pentru toată lumea. Dominată de ură şi de dorinţa de răzbunare, Maria îi ceru lui Ludovic al XIII-lea capul cardinalului, vinovat pe plan politic de opţiuni hazardate şi hărăzite eşecului, iar pe plan moral, de ingratitudine, lipsă de lealitate, de procedee ascunse menite să submineze unitatea familiei regale.

Continuă citirea →

Care era numele laic al cardinalului Richelieu?

Întrebări şi răspunsuri de cultură generală

Întrebare: Care era numele laic al cardinalului Richelieu?

Răspuns: Armand Jean du Plessis

Eminenţa cenuşie

Călugărul capucin Francois Le Clerc du Tremblay (1577-1638), cunoscut mai ales sub numele de Pere Joseph, devenit confidentul şi colaboratorul cel mai apropiat al cardinalului Richelieu, umbra acestuia, a fost cel care, pentru întâia oară, a primit porecla de “eminenţă cenuşie” (eminenţă – de la titlul cu care te adresezi unui prelat, şi cenuşie – de la culoarea umbrei).

Şi, într-adevăr, pe vremea regelui Ludovic al XIII-lea, când Richelieu a condus destinele Franţei, părintele Joseph a fost însărcinat cu numeroase misiuni diplomatice secrete. Între altele, a dirijat din umbră negocierile păcii de la Ratisbona (1629), acţiunile de arestare a reginei mame a Franţei, campanile contra Spaniei etc. Ajunsese astfel, ascuns în culisele palatului, omul cel mai temut din întreg regatul.

La moartea lui Pere Joseph, Richelieu a exclamat: “Mi-am pierdut braţul drept!”