Arhive etichetă: religie

Regalitate şi religie – Teste recapitulative pe lecţii

1. Cine a unificat triburile geto-dace pentru prima dată într-un stat centralizat? Cine a refăcut unitatea statului dac?

Triburile geto-dace au fost pentru prima dată unite într-un stat centralizat de către Burebista (82-44 î.Hr.), iar unitatea statului dac a fost refăcută de către Decebal (87-106).

2. Care au fost premisele interne şi externe ale formării statului dac?

Premisele constituirii statului dac au fost: pe plan intern, gradul de dezvoltare economică (metalurgia fierului), social-politică (organizarea în uniuni de triburi şi stratificarea socială) şi culturală (religia politeistă şi construirea sanctuarelor); pe plan extern, creşterea pericolului expansiunii romane, ajunse în imediata vecinătate a geto-dacilor, la sud de Dunăre.

3. Care era întinderea statului dac în timpul lui Burebista? Dar în timpul lui Decebal?

În timpul lui Burebista, statul dac era extrem de întins: de la Carpaţii Păduroşi (în nord) până la Munţii Balcani (în sud) şi de la vărsarea Bugului în Marea Neagră (în est) până la Dunărea Mijlocie şi Slovacia (în vest). În timpul lui Decebal, teritoriul statului dac a fost mai restrâns şi cuprindea Transilvania, Banat, Moldova, Oltenia şi nordul Munteniei.

Continuă citirea →

Religiile Indiei, Chinei şi Japoniei

Toate religiile universale au apărut în Asia. Cele trei mari religii monoteiste, iudaismul, creştinismul şi islamismul îşi au rădăcinile în Orientul Apropiat, în vreme ce hinduismul şi budismul, religii politeiste, sunt originare din India. Dacă budismul a devenit popular şi în Occident, religii precum hinduismul din India, confucianismul din China şi şintoismul din Japonia rămân strâns legate şi au influenţat puternic civilizaţiile şi structura socială a ţărilor şi regiunilor de origine.

Continuă citirea →

Banchetul in mitologie

În religia greacă, iar mai apoi în cea romană, banchetul reprezintă un moment important în sărbători şi rituri. Mai toate sărbătorile aveau un moment dedicat banchetului comun. Sacrificiile se încheiau cu banchetul ritualic, în care păr­ţile victimelor ce nu erau consumate în sacrificiu şi nu fuseseră oferite zeilor erau consumate uneori numai de preoţi, însă adesea şi de credincioşi, chiar în interiorul sanctuarului unde se desfăşurase ceremo­nia religioasă. Cu acest prilej se înălţa un soi de colibă şi se pregăteau scaune din crengi.

La banchet erau invitaţi zeii, cărora le erau rezervate locurile de onoare şi por­ţii de mîncare. Oaspeţii divini cel mai des invitaţi erau, în Grecia, la Atena, Zeus Philios, pentru care se pregătea o kline specială (un divan pentru bachet), ca şi Dioscurii Castor şi Pollux, veneraţi mai cu seamă în zona doriana, cărora şi la Atena li se oferea o masă specială în Pritaneu. La Delfi, zeii, în primul rînd Apollo şi Dionysos, erau invitaţi la banchetul oferit pen­tru marea sărbătoare numită Teoxenia, care dădea şi numele unei luni din calen­dar (martie-aprilie) şi despre care vorbesc Pindar şi Herodot. La Agrigent li se ofereau banchete Elenei şi Dioscurilor. Referi­rea frecventă la Dioscuri în cazul acestui tip de ritual ne face să ne gîndim la o tradiţie de origine indo-europeană, ates­tată de frecventele trimiteri la invitarea zeilor la banchet din textele vedice.

Continuă citirea →

Primele mari civilizatii

Primele imperii (cca 7000 î.Hr. – 200 d.Hr.)

Orientul Apropiat a fost leagănul primelor civilizaţii avansate ale omenirii. În Egipt şi ,,Semiluna Fertilă”, un arc de cerc care se întinde din nordul Peninsulei Arabe spre est prin Palestina până în Mesopotamia, au apărut primele structuri statale, în paralel cu dezvoltarea creşterii animalelor, agriculturii, comerţului şi scrisului. Primele mari imperii, precum cele ale faraonilor egipteni, babilonienilor, asirienilor şi perşilor, au luat naştere la începutul mileniului al treilea î.Hr., din mici comunităţi formate de obicei în jurul unui oraş. O situaţie similară s-a înregistrat şi pe subcontinentul indian şi în China, unde s-au format de asemenea civilizaţii avansate timpurii.

semiluna fertila

Primele mari civilizaţii

Cu mult înainte ca Antichitatea greacă şi romană să pună bazele civilizaţiei europene, mari civilizaţii apăreau in Orient, in special pe „pământul fertil dintre fluvii, Mesopotamia. Dezvoltarea agriculturii şi creşterea animalelor era esenţială pentru progresul unor civilizaţii atât de avansate, întrucât presupunea tot mai multe investiţii in structurile organizaţionale. Istoria Orientului antic a fost influenţată iniţial de sosirea şi stabilirea unor populaţii nomade. Mult timp s-a considerat că triburile de nomazi au cucerit pământurile popoarelor sedentare. Însă migraţia triburilor mici s-a desfăşurat de-a lungul mai multor secole, constituind mai degrabă o infiltrare. Cultura şi religia nomazilor şi sedentarilor s-au influenţat reciproc, dar au apărut şi conflicte din cauza resurselor naturale, precum păşunile şi apa necesară irigaţiilor.

Trecerea de la creşterea restrânsă a animalelor la cea extinsă a contribuit considerabil la stabilirea triburilor nomade în Orientul Apropiat. Vitele, care au fost integrate în religie ca simboluri de cult pentru forţa şi fertilitatea lor, erau folosite atât ca animale de tracţiune, cât şi la ferme şi păşunat. Măgarul şi mai ales cămila au fost domesticite pentru călărie, dar şi ca animale de povară. Cămila era de altfel principalul mijloc de transport în comerţul cu caravane, în vreme ce caii erau utilizaţi în special în război.

Grâul şi orzul erau cultivate cel mai mult. Inventarea plugului pentru arat, sistemele aşezările omeneşti. Un alt obiectiv principal al comunităţilor în continuă dezvoltare era apărarea de alte populaţii cu care concurau pentru resurse.

Înmulţirea sarcinilor şi complexitatea lor crescândă au dus la o diferenţiere între păturile sociale: agricultori, meşteşugari, războinici şi administratori. Mai existau şi preoţii care practicau ritualurile religioase şi încercau să afle momentele potrivite pentru semănatul şi culesul recoltelor, cu ajutorul calculelor, profeţiilor şi astrologiei.

statueta unui preot

Administraţie şi religie în Orientul antic

Primele comunităţi s-au transformat cu timpul în societăţi cu o ierarhie strictă a claselor sociale. Funcţionarii publici, specializaţi în administraţie, erau extrem de importanţi. Ei controlau comerţul urban şi producţia agricolă. Principalele hambare de grâu erau de obicei incluse in clădiri cu rol religios şi de aici a pornit şi ideea că proprietatea statului şi forţa administrativă erau concentrate acolo (aşa-numita „economie de templu“).

Conducătorul, regele sau prinţul oraşului, avea un rol special. El iniţia proiectele de lucru in comunitatea, aflându-se şi în fruntea activităţilor administrative şi religioase. El conducea teritoriul în numele zeilor şi era trimisul lor pe pământ.

În Mesopotamia, religia era extrem de complexă şi a preluat tot mai multe elemente noi, pe măsură ce alte popoare nomade veneau şi se stabileau în regiune. Alte elemente s-au schimbat cu trecerea timpului, dată fiind capacitatea de absorbţie a religiei dominante. Datorită comunităţii, unii eroi locali, precum Ghilgameş din Uruk (cca 2700-2600 î.Hr.), sau unele zeităţi tutelare ale oraşelor, ca Marduk din Babilon, au fost promovati la rang de divinităţi. Marduk a fost declarat chiar zeul principal în timpul domniei lui Hammurabi în Babilon (1792-1750 î.Hr.). Conducătorul ahemenid, Cirus cel Mare, i-a acceptat pe preoţii lui Marduk în Babilon şi a contribuit la reînnoirea Regatului Babilonian. După ce l-a înfrânt pe Darius III în lupta de la Gaugamela, Alexandru cel Mare a adus ofrande zeului Marduk în anul 331 î.Hr. El a dat în acest mod un caracter de legitimitate divină domniei sale. Cuceritorul se înscria astfel în descendenta directă a regilor babilonieni.

scriere cuneiforma

Importanţa şi dezvoltarea scrisului

Avântul cultural cunoscut de omenire dupa inventarea scrisului nu poate fi nicidecum subapreciat. Primele inscrisuri au fost găsite pe tăbliţe de lut, care erau folosite în schimburile comerciale. Scrierea cuneiformă timpurie a sumerienilor s-a dezvoltat din pictograme care, la fel ca şi hieroglifele egiptene, se asemănau cu obiectul pe care îl reprezentau. Era un sistem complicat, stăpânit doar de scribi special instruiţi, care aveau în virtutea acestui fapt o poziţie bună pe scara socială.

Pictogramele erau diferite de primele simboluri şi picturile rupestre, întrucât se bazau pe transmiterea sensurilor prin coerenţa sistemului de scriere, mai curând decât cu ajutorul tradiţiei orale.

Dorinţa de a simplifica scrisul a transformat pictogramele in litere cuneiforme. Ele exprimau un sunet sau un grup de sunete şi înlocuiau simbolurile obiectelor, dând astfel naştere scrierii fonetice. Sistemul iniţial se baza pe silabe, fiecare literă reprezentând o silabă sau 0 combinaţie de silabe. În jurul anului 2500 î.Hr., akkadienii au adoptat şi ei scrisul cuneiform sumerian prin silabe şi l-au dezvoltat, adăugându-i propriile litere. Ulterior elamiţii, huriţii, hitiţii, urartienii şi alte popoare au preluat acest sistem de scriere, astfel încât în 1400 î.Hr., el era utilizat in comerţul din întreaga regiune şi chiar mai departe.

Următorul pas spre abstractizarea scrisului a fost crearea unui alfabet, în care fiecare literă corespundea unui sunet. Aceasta permitea formarea unui număr nelimitat de combinaţii cu ajutorul a doar câtorva litere care redau sunete. Primul alfabet de acest gen a luat naştere in oraşele canaanite Ugarit (cca 1400 î.Hr.) şi Byblos 9 (cca 1ooo î.Hr.) şi cuprindea 30 şi respectiv 22 de litere. Ca orice scriere semită, alfabetele canaaniţilor şi ale urmaşilor acestora, fenicienii, care au stat la baza formării alfabetelor iudaic, sirian, arab şi grec, nu includeau vocale.

Alfabetul grec a fost primul care a introdus vocalele, dar a preluat forma şi ordinea literelor, precum şi cifrele, din alfabetele anterioare. Primele texte greceşti sunt scrise, ca şi cele semite, de la dreapta la stânga.

sursa: Marea istorie ilustrata a lumii

Religia si cultele in preistorie

Venus din Willendorf

Numeroase descoperiri datând din preistorie indică existenţa unor culte şi ceremonii de sacrificare. Părerile sunt însă împărţite în privinţa prezenţei unei forme de religie. Se presupune totuşi că a existat o oarecare legătură între cultele primitive, misticismul legat de vânătoare şi pregătirea hranei.

Apariţia credinţei într-o forţă transcendentală care cere jertfe a reprezentat un moment fundamental în etapele dezvoltării psihice a omului. Un alt aspect esenţial este legătura aparte între om şi animal, vânător şi pradă (animalism), om şi mediul în care trăieşte. Se ştie acum că primele „religii“ sau culte erau asociate cu vânãtoarea. Unul dintre cele mai vechi ritualuri, datând încă de la sfârşitul Paleoliticului timpuriu, era sacrificarea unor animale. În acest scop, femele de ren erau scufundate în lacuri şi mlaştini având pietre şi ţăruşi de lemn în pieptul deschis. Scheletele unor animale, în special mamuţi, au fost descoperite cu multe podoabe aşezate alături.

Locuitorii cavemelor din Paleoliticul mijlociu decorau şi remodelau craniile urşilor de peşteră, îngropându-le apoi, sau le aşezau în spatele unor ziduri de bolovani. Această practică a dat naştere ipotezei că ar fi existat un cult al ursului de peşteră.

Stabilind analogii cu ritualurile şamanilor din triburile siberiene de vânători, unii cercetători au interpretat împodobirea şi atenţia specială acordată oaselor de animale ca pe un „ritual de compensare“ pentru uciderea unui animal sau ca pe o expresie a credinţei omului primitiv că prada ingropată va „învia“. S-a emis de asemenea ipoteza că o parte a prăzii se sacrifica unui zeu al vânătorii sau unui totem animal. Astfel pot fi analizate reprezentări ale unor fiinţe pe jumătate umane, cum ar fi „vânătorul de la Trois-Frêres“, care au dat naştere unor interpretări extrem de controversate.

Vrajitorul de la Trois-Freres

Vrăjitorul de la Trois-Freres  Nicio altă pictură rupestră nu a incitat mai multe încercări de interpretare precum celebrul „vrăjitor de la Trois-Frêres“. Mulţi cercetători resping chiar şi denumirea sa. „Vrăjitorul“ este una dintre cele trei fiinţe hibride descoperite pe pereţii unei peşteri în 1916. Pictura reprezintă trei creaturi cu capete şi labe de animal. Însă partea posterioară aparţine unor oameni. Unii cercetători au stabilit analogii cu practici- le şamanice din alte culturi şi l-au văzut pe vrăjitor ca pe un „vraci“ purtând piei de animal şi o mască zoomoţfă. S-a sugerat că execută un dans mistic de vânătoare pentru a avea o pradă uşoară şi puţin periculoasă. Alţi cercetători şi-au exprimat rezervele, văzându-le doar ca pe o incrucişare intre om şi animal, care dezvăluie creativitatea omului primitiv.

Este posibil să fi apărut şi ritualuri legate de împărţirea prăzii între membrii grupului şi de pregătirea hranei în jurul vetrei. Drept dovadă stau numeroasele statuete feminine cu forme voluptuoase, găsite în jurul unor vetre începând cu Paleoliticul târziu. Ele sunt probabil simboluri ale fertilităţii sau ale unei zeiţe-mame.

Un alt subiect controversat este interpretarea artei omului primitiv din perspectiva unei religii sau a unui cult. Scenele cu prăzi şi cele de vânătoare pictate pe pereţii peşterilor puteau avea rolul de a invoca reuşita la vânătoare sau protecţia împotriva prăzii periculoase.

sursa: Marea istorie ilustrata a lumii

14 februarie – Istoricul zilei

Ziua Sfântului Valentin, ziua darurilor şi a iubirii

1766 – S-a născut Robert Malthus, economist britanic

1779 – A murit James Cook, explorator britanic

1821 – A murit Petru Maior, cărturar iluminist, filolog şi istoric , unul dintre corifeii Şcolii Ardelene

1888 – A fost inaugurat Ateneul Român. Clădirea a fost construită între 1886–1888, prin stăruinţa lui Constantin Esarcu, după planurile arhitectului francez A. Galleron, pe bază de subscripţie publică, sub lozinca “Daţi un leu pentru Ateneu”

1926 – A murit Radu Rosetti, istoric, memorialist şi prozator român

1935 – S-a născut Grigore Vieru, poet român

1970 – A murit actorul Grigore Vasiliu Birlic

1976 – A murit Oscar Han, sculptor român

30 ianuarie – Istoricul zilei

Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur calendarul ortodox

1621 – S-a născut Gheorghe Rákóczi al II-lea, principe al Transilvaniei

1871 – S-a născut Gheorghe Brăescu, prozator român

1882 – S-a născut Franklin Delano Roosevelt, al 32-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii

1892 – S-a născut Grigore Gafencu, om politic

1933Adolf Hitler este numit cancelar al Germaniei

1951 – A murit Ferdinand Porsche, constructor austriac de automobile

2008 – A murit Vintilă Corbul, scriitor român

29 ianuarie – Istoricul zilei

1860 – S-a născut scriitorul rus Anton Pavlovici Cehov

1866 – S-a născut Romain Rolland, scriitor francez

1867 – S-a născut Vicente Blasco Ibañez, scriitor spaniol

1939 – A murit William Butler Yeats, poet englez

1963 – A murit poetul american Robert Frost

2006 – A murit Ludovic Spiess, tenor român

28 ianuarie – Istoricul zilei

814 – A murit Carol cel Mare, rege al francilor şi fondator al Imperiului Carolingian

1547 – A murit Henric al VIII-lea, rege al Angliei (1509-1547)

1608 – S-a născut Giovanni Alfonso Borelli, fizician italian

1725 – A murit Petru cel Mare, ţar al Rusiei

1880 – S-a născut pictorul Camil Ressu

1886 – S-a născut principesa şi scriitoarea Martha Bibescu

1887 – S-a născut Arthur Rubinstein, pianist şi compozitor american de origine poloneză

1898 – A murit Alexandru Flechtenmacher, compozitor, dirijor şi pedagog român, întemeietorul şi primul director al Conservatorului din Bucureşti

1928 – A murit Vicente Blasco Ibañez, scriitor spaniol

1931 – A murit generalul francez Henri Mathias Berthelot

1936 – S-a născut Ismail Kadare, scriitor albanez

1955 – S-a născut Nicolas Sarkozy, politician francez, preşedinte al Franţei

1972 – A murit scriitorul Dino Buzzati

27 ianuarie – Istoricul zilei

1756 – S-a născut Wolfgang Amadeus Mozart, compozitor austriac

1814 – A murit Johann Gottlieb Fichte, filosof german

1832 – S-a născut Lewis Carroll (Charles Lutwidge Dodgson), scriitor, matematician englez

1859 – S-a născut Wilhelm al II-lea, împărat al Germaniei, rege al Prusiei

1860 – A murit János Bolyai, matematician, violonist maghiar

1861 – S-a născut Constantin Prezan, mareşal român

1901 – A murit compozitorul italian Giuseppe Verdi

2009 – A murit John Updike, prozator şi poet american

2010 – A murit Jerome David Salinger autorul romanului „De veghe în lanul de secară”

26 ianuarie – Istoricul zilei

1468 – S-a născut Guillaume Budé (Budaeus), umanist, diplomat, filolog şi elenist francez

1823 – A murit Edward Jenner, medic britanic cunoscut pentru cercetarea şi munca lui introducând un vaccin pentru variolă, o boală care a ucis milioane de oameni de-a lungul secolelor

1824 – A murit Theodore Gericault, pictor francez

1880 – S-a născut Douglas MacArthur, general american

1891 – A murit Nikolaus August Otto, inginer şi industriaş german, care în anul 1876 a realizat motorul în patru timpi

1918 – S-a născut Nicolae Ceauşescu, fost preşedinte al României în perioada 1965-1989. A instituit o dictatură bazată pe cultul personalităţii

25 ianuarie – Istoricul zilei

1627 – S-a născut Robert Boyle, fizician şi chimist irlandez

1736 – S-a născut Joseph-Louis Lagrange, matematician italian

1759 – S-a născut Robert Burns, poet scoţian

1874 – S-a născut prozatorul şi dramaturgul britanic William Somerset Maugham

1882 – S–a născut scriitoarea britanică Virginia Woolf

1947 – A murit Al Capone, gangster american

24 ianuarie – Istoricul zilei

41 – A fost asasinat Caligula, împarat roman

76 – S-a născut Hadrian, împărat roman

1712 – S-a născut Frederic al II-lea, supranumit „cel Mare”, rege al Prusiei, din dinastia Hohenzolern

1732 – S-a născut scriitorul şi dramaturgul Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais, autorul unor texte de teatru, dintre care două s-au bucurat de o mare popularitate: „Bărbierul din Sevilla” şi „Nunta lui Figaro”

1849 – S-a născut Badea Cârţan, ţăran român, celebru pentru călătoria sa pe jos până la Roma pentru a vedea Columna lui Traian şi alte mărturii despre originea latină a poporului român

1859Adunarea Electivă a Ţării Româneşti se pronunţă pentru alegerea ca domn a lui Al.I.Cuza, realizându–se astfel Unirea Principatelor Române

1889 – S-a născut scriitorul Victor Eftimiu

1890 – S-a născut Petre Iorgulescu-Yor, pictor român

1920 – A murit pictorul Amedeo Modigliani

1965 – A murit Winston Churchill, prim-ministru al Marii Britanii, scriitor, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1953

2006 – A murit istoricul ieşean Gheorghe Platon

23 ianuarie – Istoricul zilei

1549 – A murit Ioan Honterus, umanist sas din Transilvania

1783 – S-a născut Stendhal (Marie-Henri Beyle), scriitor francez

1832 – S-a născut Édouard Manet, pictor francez

1834 – S-a născut Alexandru Odobescu, prozator şi istoric

1898 – S-a născut Serghei Mihailovici Eisenstein, regizor rus

1947 – A murit pictorul postimpresionist Pierre Bonnard

1989 – A murit Salvador Dalí, pictor spaniol

22 ianuarie – Istoricul zilei

1561 – S-a născut filozoful englez Francis Bacon

1592 – S-a născut Pierre Gassendi, filosof, matematician francez

1729 – S-a născut Gotthold Ephraim Lessing, scriitor şi filosof german

1788 – S-a născut Lord Byron (George Gordon), poet englez

1849 – S-a născut August Strindberg, scriitor suedez

1862 – S-a format primul guvern unitar al României, condus de Barbu Catargiu

1901 – A încetat din viaţă Regina Victoria a Marii Britanii şi Irlandei (1837-1901) şi Împărăteasă a Indiilor (1876-1901)