Arhive etichetă: Regina Margot

Regina Margot – Coroana pierdută (ultima parte)

Încă din vremurile civilizaţiei curteneşti, galanteria fusese o trăsătură distinctivă a stilului de viaţă nobiliar şi curtea de Valois o transformase în emblemă. În acest mare joc de societate care – aşa cum avea să amintească două secole mai târziu Montesquieu – nu avea ca obiect iubirea, „ci delicata, uşoara, perpetua minciună a dragostei“, criteriile de judecată erau de natură riguros formală. Pentru a fi permisă, galanteria trebuia să asculte de o retorică, de un limbaj şi de comportamente puternic codificate. Aceasta permitea multor doamne din înalta societate să ducă o viaţă amoroasă extrem de liberă, cu respectarea aparenţelor, chiar dacă jocul nu era lipsit de riscuri; şi câteodată ajungea un singur pas greşit pentru a compromite ireparabil o reputaţie. În materie sentimentală, rezerva era aşadar obligatorie pentru femei, şi chiar memoriile Margueritei, în care este cu neputinţă de găsit fie şi cea mai mică aluzie la multele sale amoruri, reprezintă o confirmare. Şi totuşi, regina Navarrei nu fusese totdeauna atât de prudentă.

Continuă citirea →

Regina Margot – Coroana pierdută (prima parte)

Dacă arta seducţiei, asociată cu o anumită lipsă de prejudecăţi în materie sexuală, era o cerinţă indispensabilă pentru amantele regale, de la principese şi regine se cerea o virtute mai presus de orice îndoială (virtute necesară, înainte de toate, pentru a garanta legitimitatea descendenţei). Iar dacă favoritele nu puteau în nici un fel să devină regine, reginele ştiau că trebuie să vegheze asupra propriei lor reputaţii dacă voiau să-şi păstreze coroana. Tocmai deoarece contravenise acestor reguli şi dusese o viaţă plină de scandaluri, Marguerite de Valois, nepoată, fiică, soră, cumnată şi soţie a unor mari suverani, nu putu să se folosească de prilejul ce i se oferise pe neaşteptate şi să devină regină a Franţei.

Continuă citirea →