Arhive etichetă: razboaie medice

Războaiele medice. Bătălia de la Maraton

batalia de Maraton

Marele rege    Toate popoarele din Asia şi chiar egiptenii se supuneau regelui perşilor, iar imperiul său se întindea din India până la Marea Egee. Era numit Marele Rege sau, pur şi simplu, Regele; imperiul său era atât de mare încât mai multe cetăţi îşi disputau onoarea de a folosi drept reşedinţă Regelui. Acesta locuia de obicei la Susa, într-un palat nemaivăzut de bogat. Curtea lui era locul tuturor bogăţiilor şi tuturor minunăţiilor, datorită comorilor sale imense.

Pe drumurile bune circulau mesagerii care duceau poruncile Regelui până în fundul provinciilor guvernate de satrapi, iar inspectorii, „ochii şi urechile Regelui“, supravegheau administrarea imperiului. Teritoriul imens era o sursă nesfârşită de soldaţi şi bogăţii şi în fiecare an paisprezece mii cinci sute şaizeci de talanţi euboicil, sumă uriaşă, intrau în vistierie. Bineînţeles, oraşele greceşti din Ionia, în Asia Mică, se supuneau regelui perşilor. De altfel, ele se arătau deseori potrivnice şi profitau de orice ocazie sã-i provoace necazuri stăpânului lor.

S-a întâmplat ca un grec foarte viclean, Histieu, tiranul oraşului Milet, să fie reţinut de regele perşilor la Susa. Atunci îi veni ideea nemaiîntâlnită de a trimite vorbă în Milet să se revolte, nădăjduind că Regele îl va trimite înapoi pentru a-şi potoli concetăţenii şi că el va putea scăpa. Voi să trimită un mesaj la Milet şi găsi o metodă foarte ingenioasă. Porunci să fie ras capul unui sclav şi tatuă pe pielea nefericitului: „Revoltă“. Când îi crescută pletele la loc, îl trimise la Milet, cu poruncă să fie ras din nou când ajunge acolo.

Continuă citirea →

Lumea greaca

După o lungă perioadă marcată de devastatoarele invazii din nord, în secolul VIII î.Hr., în peninsula greacă au început să se dezvolte oraşe-stat care au creat o civilizaţie considerată leagănul civilizaţiei noastre moderne.

Dintre toate oraşele, două au marcat cel mai mult istoria greacă: Atena şi Sparta, eterne rivale care în Antichitate au constituit centrul şi simbolul a două sisteme diferite de guvernare. Atena, inovatoare şi democratică, ţinea pasul cu evoluţiile continue ale vremii; Sparta, conservatoare şi aristocratică, legată de o legislaţie rigidă şi neschimbată, contrară oricărei forme de noutate. Acest conflict, care a însoţit întreaga istorie greacă, nu era numai ideologic, ci ascundea o dorinţă de supremaţie care a ieşit la iveală odată cu războiul peloponesiac (431-404 î.Hr.) între Atena şi Sparta pentru hegemonia asupra Greciei; aproape toate polisurile au fost implicate în conflictul care a însemnat sfârşitul supremaţiei ateniene şi începutul crizei oraşului-stat.

Colonizarea

Întemeierea coloniilor pe ţărmurile Mediteranei şi ale Mării Negre s-a produs în mai multe etape: mai întâi, oraşele din Asia Mică, apoi cele din Peninsula Italică, în special în Sicilia. Relaţiile dintre oraşul-mamă şi colonii au fost întotdeauna strânse, atât politic, cât şi economic, deşi tocmai aceste relaţii strânse au dus la conflictul cu Imperiul Persan.

Războaiele greco-persane (medice)

Regele persan Darius a declanşat în 490 î.Hr. războiul împotriva oraşelor greceşti care ajutaseră coloniile din Asia Mică; sigur că va obţine o victorie uşoară, s-a văzut curând nevoit să cedeze în bătălia de la Maraton. După câţiva ani, fiul său Xerxes a reluat ofensiva, dar, după victoria terestră de la Termopile (480 î.Hr.), flota sa a fost distrusă în largul insulei Salamina, iar armata a fost înfrântă la Plateea (479 Î.Hr.).

Continuă citirea →