Arhive etichetă: Raport catre El Greco

Numai să scap

avraamPovestește Nikos Kazantzakis: „Rezonanța unor cuvinte mă tulbura teribil. Un cuvânt care m-a îngrozit când l-am auzit prima oară a fost Avraam. Cei trei „a” răsunau în mine, păreau să vină de departe, dintr-o fântână adâncă, întunecoasă și periculoasă. Șopteam în taină „Avra-am, Avra-am” și auzeam pași și un gâfâit în spatele meu – cineva cu labe mari, desculț, mă urmărea.

Când am aflat că într-o zi a vrut să-și jertfească fiul, m-a cuprins groaza. Fără îndoială că era unul dintre cei care omorau copii și m-am ascuns în spatele băncii ca să nu mă prindă și să mă ducă cu el. Când dascălul ne-a spus că cine respectă cele zece porunci va ajunge în sânul lui Avraam, am jurat să calc toate cele zece porunci ca să scap de sânul acela!”

Continuă citirea →

Unealta făcătoare de oameni

profesor caricaturaPovestește Nikos Kazantzakis: „Cu ochii mari, de-a pururi fermecați, cu capul plin de zumzet de albine și de miere, cu o căciuliță roșie de lână pe cap și sandale cu ciucuri roșii în picioare, am pornit-o într-o dimineață, pe jumătate fericit, pe jumătate îngrozit; tata mă ținea de mână. Mama mi-a dat un fir de busuioc ca să prind curaj când îl voi mirosi și mi-a pus la gât cruciulița de aur de la botez.

– Să-ți ajute Dumnezeu și fii binecuvântat, a șoptit ea, uitându-se cu mândrie la mine.

Continuă citirea →

De ce?

nikos kazantzakisPovestește Nikos Kazantzakis: „O întâmplare a avut o profundă influență asupra vieții mele: a fost prima lovitură sufletească pe care am primit-o. Sunt bătrân acum, dar rana asta nu s-a vindecat încă.

Cred că aveam vreo patru ani. Un unchi de-al meu m-a luat într-o zi de mână, să ne ducem în cimitirul Sfântul Matei, care se afla în interiorul orașului, ca să vedem, zicea el, o vecină.

Era primăvară: în cimitir înflorise mușețelul, o tufă de trandafiri într-un colț era încărcată cu flori mici de aprilie. Era pe la amiază, soarele încălzea pământul, iarba era înmiresmată. Ușa bisericii era deschisă, preotul, cu patrafirul pe el, pusese tămâie în cădelniță, în prag și-a făcut cruce și a pornit spre cimitir.

– De ce face așa cu cădelnița? l-am întrebat pe unchiul meu care trecea tăcut printre morminte.

– Taci, o să vezi, acuși, ține-te după mine.

Continuă citirea →