Arhive etichetă: putere

Puterea de iluzie a artei

adrien le corbeauPovestește E. Lovinescu:

Prin 1910 s-a instalat la Paris unul din tinerii noștri scriitori, Bernhaut – după numele de naștere – Radu Baltag – după numele cu care și-a tipărit un volum de nuvele la “Minerva” – Adrian Corbu – după ziaristica făcută în Ardeal. Plin de entuziasm, voia să cucerească Parisul ca eroii lui Balzac. A doua zi după sosire era în biroul lui Octave Mirbeau, a treia zi, în biroul lui Antole France, a patra zi în biroul lui Bourget și așa mai departe. Toți îl primiseră “admirabil”, cu invitația “să mai treacă pe la dânșii”, dar niciodată nu i-a mai găsit apoi acasă.

După ce a fost Bernhaut, Radu Baltag, Adrian Corbu, acest om a izbutit totuși să ajungă în douăzeci de ani Adrien Le Corbeau, adică autorul a două romane interesante, Le gigantesque și l’Heure finale, despre care s-a pomenit cu ocazia premiului Goncourt. Mic funcționar în serviciul de expediție al librăriei Fasquelle, situația lui materială nu s-a schimbat însă cu nimic în tot acest răstimp, locuind în aceeași mansardă și mâncând același ou cumpărat de la Potin și preparat la aceeași mașină de spirt.

Continuă citirea →

Vlad Ţepeş. Puterea, răul şi literatura

Vlad Tepes

Vlad Ţepeş al III-lea se naşte în noiembrie 1431 în fortăreaţa Sighişoarei din România. Un chip îngust şi roşcovan, despicat de ochi mari verzi, cu mustaţă şi plete lungi, buclate, Vlad, personaj scund, spătos şi puternic, are o mare autoritate asupra poporului său. Este fiul lui Vlad al II-lea, supranumit Dracul, membru al ordinului Dragonului, o societate militară cu caracter religios, fondată în 1387 de împăratul Sfântului Imperiu Roman, Sigismund I (al cărui scop este de a apăra interesele catolice împotriva ameninţării otomane).

În 1436, Vlad al II-lea, încoronat principe al Valahiei, se stabileşte la curtea domnească de la Târgovişte. După o vizită la Poarta Otomană, îşi încredinţează paza celor doi fii ai lui, Vlad şi Radu, sultanului Murad al II-lea, garantând astfel o pace durabilă între cele două popoare. Până în 1448, viitorul Vlad al III-lea este educat la curtea sultanului. Când se întoarce acasă, descoperă că tatăl lui fusese ucis de prinţul Vladislav al II-lea şi decide să se răzbune şi să recupereze puterea. Îl omoară pe Vladislav al II-lea şi-i arestează pe toţi nobilii care au participat la răsturnarea tatălui său. Din acel moment se înfiripă legenda neagră căreia i se datorează porecla românească de Ţepeş, „Vlad care trage în ţeapă“.

Continuă citirea →

Lupta pentru putere – Maria de Medici împotriva fiului său, regele Ludovic al XIII-lea (ultima parte)

Maria de Medici, Ludovic XIII si cardinalul Richelieu

Jocul dublu al lui Richelieu punea în primejdie ceea ce regina avea mai scump: prestigiul ei, autoritatea şi puterea ei – şi îndeosebi ascendentul ei asupra fiului. Tocmai de pasiunea ei pentru putere se folosiră Bérulle şi ai săi, amorsând un proces care avea să se demonstreze curând fatal pentru toată lumea. Dominată de ură şi de dorinţa de răzbunare, Maria îi ceru lui Ludovic al XIII-lea capul cardinalului, vinovat pe plan politic de opţiuni hazardate şi hărăzite eşecului, iar pe plan moral, de ingratitudine, lipsă de lealitate, de procedee ascunse menite să submineze unitatea familiei regale.

Continuă citirea →

Prea multă nesimţire…

Ştiu că nu merită să te amărăşti, să-ţi faci sânge rău pentru ceea ce nu poţi schimba. Este inevitabil să te întâlneşti – nu de puţine ori – cu situaţii în care lipsa bunului simţ generează situaţii delicate, chiar penibile, oricum neplăcute. Încerci, cu tact, să le eviţi. Nu reuşeşti întotdeauna, e adevărat, pentru că se găsesc destui care, orbiţi de interesele lor mărunte, afişează o imagine neplăcută cu ceea ce, de fapt, ar trebui să ascundă: frustări şi complexe îndelung, dar inabil reprimate, ambiţii eşuate, ranchiună şi ură, comportamente meschine, metehne cunoscute, dar trecute cu vederea de cele mai multe ori din jenă faţă de cei care îşi expun fără ruşine felul de a fi. 

Continuă citirea →

Curajul şi puterea lui Ion Vodă

Despre Ion Vodă, domn în Moldova, se spune că avea atâta putere, încât frângea potcoava în mâini. Pentru că a pedepsit cu moartea câţiva boieri trădători, unii i-au zis Ion vodă cel Cumplit. Dar istoria îl laudă şi-i zice Viteaz, pentru că a încercat încă o dată să scape ţara de sub stăpânirea sultanului. Cu puţini oşteni, dar îndrăzneţi ca şi dânsul, a cucerit două victorii împotriva unor armate turceşti trimise de sultan în Moldova să-l răpună şi să-l alunge de la cârma ţării.

Continuă citirea →

Stalin – „O dată cu ea a murit ultima mea urmă de afecţiune faţă de oameni”

Ascensiunea

Ironia este ca aproape nimeni nu ar fi crezut că Stalin va accede la puterea supremă în stat. Originar dintr-o familie ţărănească săracă din ceea ce va deveni mai târziu Georgia sovietică, singurul rămas în viaţă dintre cei patru copii ai familiei, el fusese un visător solitar. Născut Iosif  Djugaşvili, când a devenit revoluţionar comunist el şi-a schimbat numele în Stalin, omul de oţel.

Continuă citirea →

Puterea regească a fost cea mai dibace născocire a diavolului

„Puterea regească a fost cea mai dibace născocire a diavolului… Noi am întărit şi mai mult relele monarhiei, prin aceea că am făcut-o ereditară… Ce altceva are regele de făcut decât să ducă războaie şi să distribuie slujbe?… Nici Anglia şi nici chiar Europa nu este în stare să subjuge America, dacă America nu se va lăsa ea însăşi subjugată, din cauza încetinelii şi timidităţii acţiunilor.”

Thomas Paine, Bunul simţ, 1776