Arhive etichetă: prieten

Eminescu, Creangă și Junimea

creanga si eminescuPovestește Artur Gorovei: „Ion Creangă a fost unul dintre prietenii buni ai lui Eminescu; prietenia lor se începuse de prin 1866-67. Pe atunci Creangă, împreună cu alți institutori de la Iași, tipărea „Abecedarul”, pe care-l luase în editură „Societatea pentru învățătura poporului român”.

Venind într-o zi de la tipografie, Creangă s-a abătut pe la Bodnărescu, care îl înlocuia pe Maiorescu la direcția Școlii normale de la Trei-Ierarhi. Acolo l-a întâlnit pe Eminescu. Din una alta, a venit vorba și despre „Junimea”, societate pe care Creangă n-o avea la inimă. El făcea politică și era înscris în „Fracțiunea liberă și independentă”, iar cei de la Junimea, care-l porecleau „Popa Smântână”, îi puneau în socoteală un discurs în care ar fi zis: „În țara asta n-ar fi rău, dacă ar fi bine”.

În colaborare cu alții, Creangă făcuse o „Carte de Cetire”, și-i trebuia aprobarea Ministerului. Ministru de instrucție era Tell, și unul dintre tovarășii lui Creangă, știind că d-l Iacob Negruzzi are trecere la București, l-a rugat să stăruiască pentru aprobare. D-l Negruzzi, îmi spunea Creangă, i-a răspuns că s-ar aproba cartea, dacă n-ar fi numele lui Creangă pe copertă. El a propus să-i scoată numele, dar tovarășii au refuzat și cartea s-a aprobat, după avizul unei comisii.

Toate aceste împrejurări îl făceau pe Creangă – îmi spunea el – să nu fie prietenul Junimii. Totuși, prietenia ce întemeiase cu Eminescu, dragostea lui pentru literatură și admirația pentru Maiorescu i-au îndreptat pașii spre această societate, a cărei lozincă era: „intră cine vrea, rămâne cine poate”. Eminescu și Bodnărescu l-au introdus pe Creangă în Junimea, unde a putut să rămână.

Continuă citirea →

Un poet dificil

Octavian Mosescu si Adrian Maniu in Vitralii

Povesteşte Octavian Moşescu: “Ne-am cunoscut în pragul primului război mondial, la şcoala militară din Dealul Spirii. Formam un grup de teterişti, încât N. D. Cocea – de câte ori ne întâlnea nedespărţiţi – ne poreclise cei patru muşchetari: Adrian Maniu, Camil Petrescu, Scarlat Froda şi autorul rândurilor de faţă. N-a trecut însă o lună de la încorporare, şi grupul nostru rămase descompletat. Numai Camil Petrescu şi cu mine fuseseram repartizaţi la diverse companii; ceilalţi obţinuseră o amânare. A fost de ajuns o lună, ca acolo, între zidurile cazărmii cu mânuiri de armă şi lustruit de bocanci, să leg o temeinică prietenie cu Adrian Maniu.

Rar un prieten sincer şi cald ca el, care să te ajute în impasurile inerente vieţii. E drept, uneori şi pentru nimica toată devenea capricios şi irascibil. Atunci nu mai era de recunoscut. Culoarea ochilor căpăta un verde vineţiu, devenea palid şi, fără control, îşi smulgea o sprânceană până o lăsa golaşă. De obicei, se supăra fără temei, mai ales atunci când te aflai în imposibilitate să-i îndeplineşti o dorinţă.

Continuă citirea →

Un autograf pentru prietenul meu

scriitorul

Povesteşte Alex Ştefănescu: „Stau la o măsuţă, în plin soare, pe terasa de pe clădirea care  găzduieşte Târgul Internaţional de Carte Bookarest şi  dau autografe pe volumul  recent apărut, Jurnal secret. În faţa mea aşteaptă la rând aproape o sută de persoane, cu câte un exemplar din Jurnal secret în mână. Predomină femeile tinere şi frumoase, care roşesc când mi se adresează. Practic, aş putea zice că am atât de multe admiratoare, încât trebuie să stea la coadă ca să ajungă la mine. Din păcate, însă, multe dintre ele vor un autograf pentru… prietenul lor. Discuţia se desfăşoară cam aşa:

Continuă citirea →

Papa care l-a numit eretic pe vechiul său prieten

O prietenie interesantă   În religia catolică, papa este considerat succesorul Sfântului Petru, conducătorul Apostolilor şi, drept urmare, lider suprem al Bisericii Catolice. În anul 1623, Urban al VIII-lea a fost ales papă, succedându-i lui Grigore al XV-lea. Numele lui real era Maffeo Barberini, provenind dintr-o familie aristocratică bogată din Florenţa. În timpul pontificalului său a devenit un susţinător înfocat al artelor şi, prin patronajul său, resursele băneşti ale Vaticanului erau folosite pentru a comanda opere de artă, prin aceasta el având o contribuţie importantă la progresul mişcării baroce şi conducând Roma într-una din perioadele sale artistice cele mai prospere.

Continuă citirea →

O vizită de neuitat

În „Memoriile” sale, Constantin Argetoianu povesteşte cu ironie şi umor o vizită pe care i-a făcut-o lui Nicolae Iorga, prietenul său din acea perioadă.

Continuă citirea →

Despre prieteni

Un prieten este o persoană care ştie totul despre tine şi încă te place!

Elbert Hubbard

Achates

Achates este cel mai credincios insotitor al lui Enea (Eneida, Vergiliu) in toate peregrinarile sale.

Este citat ca Fidus Achates (Credinciosul Achates). Expresia e folosita pentru a indica un prieten devotat.