Arhive etichetă: porecle

Poreclele preşedinţilor americani

george washingtonÎn mod paradoxal, caz unic in istorie, absolut toţi cei 44 de preşedinţi americani au avut porecle, începând cu primul, George Washington (supranumit „Părintele ţării”, dar şi „Vulpea bătrână”, pentru că ştia să se comporte ca atare) şi până la actualul Barack Obama („Bama”, „Obambi”, „Bamber”).

Dar să vedem şi alte supranume… Unele sunt pozitive, favorabile, flatante, cum este cazul celor aplicate preşedinţilor Thomas Jefferson („Înţeleptul de la Monticello” – cu referire la calitatea sa intelectuală şi la eleganta sa reşedinţă din Virginia – ori „Filosoful democraţiei”); Abraham Lincoln („Cinstitul Abe” ori „Marele Emancipator”, cu referire la lupta sa pentru emanciparea negrilor); James A. Garfield („Preotul”, pentru că era foarte credincios); Chester A. Arthur („Arthur Elegantul”, „Prinţul Arthur”, întrucât era, cu adevărat, foarte elegant – se spune că avea nu mai puţin de 80 de perechi de pantaloni şi că mergea cu cravata chiar şi la pescuit!); Woodrow Wilson („Pedagogul”, pentru că era foarte titrat, şi „Mahărul de la Conferinţa de Pace”, graţie rolului jucat la sfârşitul Primul Război Mondial şi în naşterea Ligii Naţiunilor); Franklin D. Roosvelt („New Dealer/Noul Dealer”, după programul său New Deal de ieşire din criza economică din 1929, precum şi „Omul acela de la Casa Albă”, aluzie la faptul că a stat atât de mult la Casa Albă, 12 ani, încât s-a confundat cu ea).

Continuă citirea →

Berlicoco şi Firfiric

Povesteşte Constantin Bacalbaşa: “Rosetti era Berlicoco, iar Ion Brătianu Firfiric. Aceste două porecle zugrăveau pe vremuri pe scamatorul ca şi pe omul fluşturatec.

C. A. Rosetti era socotit ca fiind inspiratorul lui Brătianu, ca geniul rău al dualităţii, ca omul cu resurse şi cu tot felul de manopere neleale. De aceea fusese poreclit Berlicoco după numele unui scamator care trecuse prin Bucureşti.

Continuă citirea →

Erwin Rommel – porecla

Erwin Rommel (1891-1944), feldmareşal german, s-a distins în cel de-al doilea război mondial conducând o divizie de tancuri, în celebrul atac asupra Franţei din 1940. Însă celebritatea , ca şi porecla, le-a căpătat din perioada 1941-1943, în care s-a aflat la comanda Afrika Korps, divizii blindate pe care Hitler le-a trimis în Africa de Nord pentru a ajuta campania italiană din Libia, aflată în mare dificultate în urma înfrângerilor suferite în faţa englezilor.

Porecla de Vulpea deşertului a căpătat-o datorită abilităţilor sale deosebite de a folosi forţele blindate pe frontul dur al Africii de Nord; genial strateg, Rommel a ştiut să impună diviziilor sale o mare viteză de deplasare, elasticitate, să aibă iniţiativa, să creeze efectul surpriză şi, toate acestea dublate de un mare curaj.

Rommel s-a bucurat de aprecierea lui Hitler, care-l însărcinează, în 1944, să organizeze Zidul Atlanticului (sistemul de apărare german din Normandia, menit să împiedice debarcarea aliaţilor).

În iulie 1944, este rănit în urma unui atac aerian. Întors în Germania, este acuzat – deşi nu există probe împotriva lui –  de participarea la complotul împotriva lui Hitler (Operaţiunea Walkiria, 20 iulie 1944). Trimişii lui Hitler i-au propus lui Rommel următoarele alternative: ori va fi judecat şi executat pentru participarea sa la complot, ca un trădător de rând, ori alege să se sinucidă şi, în felul acesta, nimeni nu va şti despre actul său de trădare. Desigur, i-a fost recomandată varianta a doua, căci un proces împotriva lui Rommel, care se bucura de o mare popularitate în rândul trupelor şi al germanilor, nu era un lucru simplu.

Rommel a ales să se sinucidă, luând cianură.

*****

sursa: Aurel Neculai, Istorii regăsite , Ed. Andrew, Focşani, 2009

Lawrence al Arabiei – porecla

Lawrence Thomas Edward (1888-1935), scriitor şi militar englez, a fost cooptat ca agent britanic în Arabia pe când lucra ca arheolog în Orient. A fost cel care a condus revolta arabă, antiotomană, din 1916, smulgându-le turcilor Medina.

După 1920, Lawrence a protestant împotriva politicii britanice în Orient, prins între loialitatea faţă de Marea Britanie şi admiraţia pentru dorinţa de libertate a arabilor. A perceput refuzul britanicilor de a acorda independenţa Arabiei, aşa cum promiseseră, ca pe o dezonoare personală; de aceea, a părăsit funcţiile guvernamentale, trăind retras şi refuzând toate ordinile şi decoraţiile militare care i-au fost acordate.

Cu puţin timp înainte de a muri într-un accident de motocicletă (1935), a apărut prima ediţie integrală a cărţii sale de amintiri, Cei şapte stâlpi ai înţelepciunii, care s-a bucurat de un succes mondial.

Thomas Edward a primit supranumele de Lawrence al Arabiei pentru rolul important pe care l-a avut în organizarea revoltei arabe împotriva turcilor, pentru că s-a dedicat cauzei arabe, lume în care s-a bucurat de o mare popularitate şi care l-a văzut ca pe rege neîncoronat al ei.

*****

sursa: Aurel Neculai, Istorii regăsite , Ed. Andrew, Focşani, 2009