Arhive etichetă: piramide

Piramidele

egipt piramideÎn Egipt, credința oamenilor în viața de după moarte a determinat construirea piramidelor, destinate a fi morminte ale faraonilor (regilor).

La început, au fost construite piramide în trepte, mai mici, numite mastaba. Acestea au fost ridicate din cărămizi nearse, apoi din blocuri de piatră.

Marea piramidă a faraonului (regelui) Keops, de pe platoul Gizeh din Egipt, se numără printre cele șapte minuni ale lumii antice, fiind singura dintre acestea păstrată până în zilele noastre. Piramida a fost construită în urmă cu aproximativ 4500 de ani, din peste 2,3 milioane de blocuri de piatră, având înălțimea de aproape 150 de metri. Alături de ea se înalță piramidele faraonilor Kefren și Mikerinos.

Egiptenii erau convinși că există viață după moarte, astfel că, pentru a trăi veșnic, corpul uman trebuia conservat cât mai bine. De aceea, ei au dezvoltat procesul mumificării.

Construcții în formă de piramidă au fost ridicate și în alte regiuni din Orientul Antic, precum în Mesopotamia (ziguratele) și în China.


sursa: Magda Stan, Istorie: manual pentru clasa a V-a, Bucureşti, Litera, 2017


Ce este o piramidă? Primul cuvânt care ne vine în minte când spunem Egipt, este piramidă. Piramida este un mormânt monumental înălţat la porunca faraonului. Faraonul este regele Egiptului. În Egipt există câteva zeci de piramide, cu dimensiuni şi forme diferite. La început, sunt construite piramide în trepte, prima fiind înălţată de faraonul Djoser. Are şase trepte şi o înălțime de 60 m. Piramidele au drept scop să protejeze trupurile regilor şi bijuteriile lor, mobilierul aflat în camera funerară şi altele. Aceste obiecte aflate acolo urmează să fie folosite de faraoni în viaţa de apoi. Astăzi, piramida este un important izvor istoric. Ea ne arată gradul de dezvoltare a Egiptului într-o anumită perioadă istorică. De asemenea, ne oferă informaţii despre practicile religioase şi despre cât de puternic este faraonul.

Cum se construieşte o piramidă? Piramidele nu sunt construite de extratereştri, ci de oameni, cu ajutorul calculelor matematice, planurilor şi uneltelor lor. Nu ştim cu exactitate cum au ridicat constructorii pietrele în absența scripetelui. Cele mai veridice sunt teoriile care arată că sunt ridicate cu ajutorul unor rampe. Pe aceste rampe sunt transportate, pe sănii, blocurile de piatră de mai multe tone.

Continuă citirea →

Minunile lumii antice: piramidele egiptene

piramidePiramidele egiptene păstrează multe taine și enigme, ele fiind cele mai impunătoare monumente arhitecturale ale Egiptului antic. Între ele se evidențiază, prin fastuozitatea sa, enigmatica piramidă a lui Keops. Aceasta este construită din peste 2.300.000 de blocuri de calcar, fiecare cântărind mai mult de 2,5 tone. Fațadele piramidei au fost acoperite cu plăci șlefuite din granit, care străluceau orbitor în razele soarelui. Fiecare muchie are lungimea de 246 m, la fel ca și fiecare latură a bazei.

Piramidele sunt monumente care, în viziunea egiptenilor antici, indică drumul către soare. Colțurile lor sunt perfect orientate către cele patru puncte cardinale.

Continuă citirea →

Blestemul faraonilor? (V)

VENINUL CARE OMOARĂ PESTE MILENII

LILIECII S-a vorbit foarte mult despre lilieci, despre viermi cu glande veninoase, de alte otrăvuri din care civilizaţia egipteană a făcut o armă pentru a descuraja profanatorii de morminte…

În octombrie 1956, geologul sud-african John Wiles a intrat în una din grotele subterane de la Karibi, în munţii Rhodesiei. Dintr-o dată, ca la un semnal, mii de lilieci s-au desprins de tavanul peşterii de care erau agăţaţi ciorchine, lipiţi unul de altul. Wiles a fost nevoit să iasă rapid din peşteră. După câteva zile a început să aibă simptome de îmbolnăvire îngrijorătoare: rău la stomac, dureri musculare şi febră puternică. Primul diagnostic al medicilor a fost pneumonie însoţită de pleurezie. Cu toate tratamentele aplicate, Wiles nu a simţit nici o ameliorare a stării sale şi a fost nevoie să fie transportat la spitalul din Port-Elisabeth.

Examinând bolnavul, dr. Dean, medicul şef al spitalului, şi-a amintit că medicii americani descoperiseră de curând o maladie care se manifesta numai la cercetătorii catacombelor incaşe. El a transmis un eşantion din sângele lui Wiles confraţilor săi americani, care l-au analizat de urgenţă. Răspunsul nu s-a lăsat mult aşteptat: Wiles era victimă a histoplasmozei, un fel de boală a cavernelor, a cărei cauză sunt viruşii care proliferează în excrementele de liliac şi în alte substanţe în putrefacţie. John Wiles a fost salvat graţie antibioticelor. Dar această maladie ar fi putut fi cauza atâtor decese neelucidate în rândul celor care au lucrat în Egipt în mormintele faraonilor?

VIERMI CU GLANDE VENINOASE Analizând aceste fenomene clinice, medicii şi-au amintit de o boală care s-a manifestat într-o manieră foarte ciudată. În Europa, în jurul anilor ’70 ai secolului XIX, numeroşi mineri au fost victimele unei boli neobişnuite în cursul săpării tunelului Gothard. În Belgia şi Franţa s-au identificat cazuri de îmbolnăvire asemănătoare.  Maladia se manifeta prin următoarele simptome: accese de slăbire pe fondul unei diminuări a numărului de globule roşii. Primele indicaţii privind cauzele acestei ciudate boli au fost obţinute de către un medic elveţian pe cale de laborator: a descoperit în ficatul unui bolnav ouă de uncinarea (viermi cu venin). Ca urmare, s-a trecut la examinarea sistematică a victimelor maladiei şi la toţi s-au găsit ouăle acestui vierme minuscul. Glandele veninoase situate în apropierea capului acestui vierme sunt acelea care produc substanţa care determină îmbolnăvirea. Acest parazit ar putea constitui o explicaţie plauzibilă cu privire la „boala faraonilor”.

Blestemul faraonilor? (IV)

VIRUŞI ?

M. Enzedine Taha, profesor de medicină şi biologie la Universitatea din Cairo, a purtat discuţii în mod regulat pe parcursul mai multor ani cu un mare număr de arheologi şi angajaţi ai muzeelor: la toţi aceştia el a constatat prezenţa în organism a unui anumit virus care are adesea ca efect provocarea de inflamaţii (acompaniate de febră) a căilor respiratorii. Această maladie apare în mod special la persoanele care au lucrat cu papirusuri egiptene. Taha a putut pune în evidenţă, la Institutul de microbiologie de la Universitatea din Cairo, o serie întreagă de viruşi periculoşi, provocatori de maladii, printre care „Aspergillus niger”. Acesta din urmă poseda, după Taha, o capacitate specială de a supravieţui în interiorul mumiilor şi cel mai adesea în mausoleele din piramide, timp de câteva mii de ani. Taha a declarat: „Această descoperire distruge o dată pentru totdeauna superstiţia conform căreia acei cercetători care au lucrat în mormintele faraonilor şi-au găsit moartea datorită unui fel de blestem. Descoperirea sa – afirma el – este fundamentală: ea dovedeşte că vechii egipteni dispuneau de cunoştinţe stiintifice extraordinare pentru epoca respectivă şi că este deci inutil de a se cauta în magie, misticism şi ocultism explicaţiile pe care putem să le avem datorită ştiinţei. Blestemul faraonilor poate fi neutralizat cu ajutorul antibioticelor”.

Putem să spunem doar ca o concluzie că la puţin timp după conferinţa de presă în care şi-a prezentat această teorie, profesorul Taha însuşi a fost victima blestemului faraonilor, murind de o maladie cardiacă inexplicabilă, la volanul maşinii sale.

Partea a cincea AICI

Blestemul faraonilor? (I)

Faraonii s-au răzbunat? Ramses al II-lea, Ramses al VI-lea, Tutankamon, toţi aceşti regi ai Egiptului, ale căror mumii au fost descoperite, au ucis cu adevărat după ce au fost atinşi de cei care le-au tulburat milenara linişte?

Iată o întrebare care nu încetează să facă subiectul unor serioase controverse. Cauza? Interesul deosebit de care se bucură în cadrul opiniei publice enigma şirului de decese ale celor care au intrat direct în contact cu aceste relicve ale Egiptului Antic, în momentul descoperirii lor.

Mii şi mii de pagini au fost scrise în întreaga lume în legatură cu subiectul, folosindu-se argumente mai mult sau mai puţin ştiinţifice. Lucrarea Blestemul faraonilor, a publicistului Phillipp Vadenberg, nu dezleagă misterul, în schimb este una din primele lucrări care prezintă un dosar întreg şi propune o analiză sistematică a faptelor petrecute, identificând şi prezentand o serie de teorii în legătură cu misterul morţii savanţilor care au participat întru-un fel sal altul la dezhumarea şi cercetarea primelor mumii egiptene descoperite în zilele noastre, neatinse, conservate perfect, cu obiectele înconjurătoare, în vechile morminte regale ale Egiptului: piramidele.

Partea a doua AICI