Arhive etichetă: piramida

Mayaşii în istorie

Indienii mayaşi au dominat America Centrală din 250 d.Hr. până în 850 d.Hr., construind oraşe în adâncul pădurilor tropicale. Urmaşii lor trăiesc încă în regiune. Civilizaţia mayaşilor a fost printre cele mai dezvoltate din America Centrală. Realizările lor în artă, arhitectură şi matematică au fost extraordinare. Doar cu unelte din piatră, mayaşii au reuşit să construiască mari piramide şi palate. Piramida Castillo din Chichen Itza e înaltă de 30 metri.

Continuă citirea →

Care este cea mai mare piramidă din Egipt?

Întrebări şi răspunsuri de cultură generală

Întrebare: Care este cea mai mare piramidă din Egipt?

Răspuns: Piramida lui Keops

Egiptul antic – regatul vechi

Cele mai cunoscute piramide au fost ridicate în timpul Regatului Vechi, ca dovadă a structurii foarte ierarhizate a societăţii egiptene.

Piramidele Piramidele au fost ridicate începând cu a treia dinastie şi sfârşind cu cea de-a şaptesprezecea, de către egipteni, dar şi de către kuşiţi. Tumulii funerari din perioada predinastică au precedat piramidele care au apărut iniţial sub forma mormintelor construite în unghiuri drepte, numite mastaba ( „bancă“ în arabă). Piramidele în trepte ale lui Djoser au fost ridicate la Saqqara prin suprapunerea mai multor astfel de mastaba.

Încă de la naşterea civilizaţiei egiptene, a existat o strânsă legătură între tron şi religie. Fiecare faraon era considerat a fi trimisul zeului Horu. Începând cu a cincea dinastie, faraonii erau adoraţi ca fii ai zeului Soarelui Ra. Unificarea Egiptului de Sus cu cel de Jos era reconstituită simbolic de fiecare dată când un nou faraon urca pe tron şi primea dubla coroană a celor două regate. Conducătorul impunea dările în regat. Acestea depindeau de mărimea terenurilor şi de numărul de animale 0 deţinute de fiecare familie. Supuşii trebuiau de asemenea să îndeplinească anumite îndatoriri comune în perioadele de secetă şi de inundaţii, cum ar fi construirea de canale şi diguri, dar şi ridicarea mormintelor faraonilor. După faraon, cei mai mari proprietari de pământ erau preoţii, înalţii demnitari şi guvematorii de provincii. Datorită acestui fapt, ei beneficiau de o putere politică remarcabilă în regat, cu atât mai mult cu cât posturile erau transmise prin ereditate.

Unul dintre cei mai mari faraoni ai Regatului Vechi a fost regele Djoser din a treia dinastie, care a organizat expediţii miniere in Peninsula Sinai, de unde se extrăgeau cupru şi turcoaz. El este foarte bine cunoscut şi pentru piramida sa în trepte din Saqqara, proiectată de Imhotep. Pe lângă funcţia de arhitect, acesta din urmă le îndeplinea şi pe cele de medic, preot şi demnitar la curte. A fost unul dintre primii creatori dotaţi cu mai multe talente din istoric, fiind chiar adorat ca divinitate.

Regatul Vechi a atins apogeul în timpul celei de-a patra dinastii. Faraonul Snefru a condus expediţii de jaf înspre sud în Nubia (Sudanul de astăzi) şi înspre vest în Libia, luând aur, fildeş şi sclavi ca pradă de război. Fiul său Keops a ridicat marea piramidă de la Giseh, singura dintre cele şapte minuni ale lumii antice care s-a păstrat până în prezent. Succesorii lui Keops, Kefren şi Mykerinos au construit şi ei morminte complexe la Giseh. După faraonul Pepi II din a şasea dinastie, care a domnit mai bine de 90 de ani, au început să apară primele semne ale declinului. Conflictele pentru putere, asasinatele de la curte şi eforturile guvernatorilor din provincii pentru a obţine independenţa au dus la prăbuşirea Regatului Vechi.

sursa: Marea istorie ilustrată a lumii

Despre egipteni şi piramide

Faraonul Kheops a construit Marea Piramidă în jurul anului 3050 î.Hr. După care s-a simţit mai bine. Avea publicitatea asigurată. 🙂 Desigur, Kheops n-a cărat pietrele cu mâna lui. A fost un geniu, căci i-a pus pe alţii să facă toată treaba. 🙂

Unii îl numesc pe Kheops un tiran crud pentru că a obligat 100.000 de felahi sau ţărani să muncească 20 de ani la mormântul lui. Alţii spun că îi punea să muncească la piramidă numai în cele trei luni de inundaţie anuală, în care, nefiind ocupaţi cu muncile câmpului, ţăranii n-aveau nimic altceva de facut. În felul acesta, Kheops le făcea un mare serviciu ţinându-le mintea ocupată şi totul se dovedea a fi mai mult sau mai puţin în avantajul tuturor.

Kheops era generos. Îi lăsa pe ţărani să locuiască în preajma piramidei, în nişte frumoase colibe de pământ neaerisite şi-i hrănea cu ridichi, ceapă şi usturoi. Le asigura şi o provizie constantă de ulei de ricin cu care să se ungă. Aşa întelegeau ei să facă baie. Clasele superioare foloseau ulei de măsline. De fapt, cam toţi egiptenii din antichitate erau un pic unsuroşi. 🙂


sursa: Will Cuppy, Biografii necenzurate ale unor oameni celebri, trad.: Alexandru Macovei, București, Litera International, 2008

Blestemul faraonilor? (VI)

blestemul faraonilor

„BOALA FARAONILOR” – RADIOACTIVITATEA ?

S-au făcut numeroase afirmaţii cum că la originea „bolii faraonilor” ar fi radiaţiile unor surse atomice, utilizate de vechii egipteni pentru a proteja mormintele sacre. Profesorul Luiz Alvarez, specialist în fizica particulelor elementare şi laureat al premiului Nobel în 1968, devenit egiptolog din pasiune, a avut în 1965 ideea unei „radiografii cosmice” a piramidei lui Kefren, lângă Giseh.

Alvarez a pornit de la următorul raţionament: instalând diferite surse radioactive în locuri situate sub piramidă, încât toată construcţia să fie acoperită cu emisie, intensitatea radiaţiilor va fi mai ridicată în locurile unde există spaţii goale, adică unde ele vor traversa încăperi săpate în interiorul piramidei. Introducerea aparaturii şi detectoarelor în interiorul piramidei a început în anul 1967. Acest lucru nu a fost uşor. Multe din culoarele subterane neavând mai mult de 20 de centimetri în diametru, numeroase aparate a trebuit să fie transportate demontate şi remontate în interiorul piramidei.

Primele rezultate ale măsurătorilor au dat naştere unor mari surprize printre cercetători. În momentul conectării, toate aparatele au fost apucate parcă de nebunie. În urma măsurătorilor, mumiile au apărut, conform datelor furnizate de aparate, cu 500 de ani mai vechi decât sarcofagele în care erau introduse, iar vasele cu grâu, apăreau mult mai recente decât conţinutul lor. Care putea fi concluzia? Sau aparatele utilizate nu erau bune de nimic (cu toate că fuseseră testate înainte), sau vechii egipteni au introdus produse radioactive în morminte, aceste surse dereglând înregistrările.

Dacă admitem a doua teorie, ea pare mult mai plauzibilă decât aceea conform căreia egiptenii ar fi apelat la inscripţii magice pentru a-şi proteja faraonii. În acest caz, elucidarea problemei ar putea explica dintr-o dată şi misterul „blestemului faraonilor”.