Arhive etichetă: Pascal

Pariul lui Pascal

blaise pascalPariul lui Pascal – Argument practic ce susţine credinţa în Dumnezeu, formulat de Blaise Pascal, în Cugetări (Pensées, 1657-1658). Pascal a propus următorul argument pentru a demonstra raţionalitatea credinţei în religia creştină: dacă Dumnezeu nu există, agnosticul pierde prea puţin crezând în el şi câştigă la fel de puţin necrezând. Dacă însă Dumnezeu există, agnosticul câştigă viaţa veşnică crezând în El şi pierde un bine infinit dacă nu crede.

Portretul lui Pascal

Blaise PascalPascal (1623-1662) – „A existat un om care, la 12 ani, cu linii şi cercuri, a creat matematicile; care, la 16 ani, făcuse cel mai savant tratat asupra conicelor din câte s-au văzut de la antichitate; care, la 19 ani, transformă în maşină o ştiinţă ce exista în întregime în intelect; care, la 23 de ani, a demonstrat fenomenul greutăţii aerului şi a distrus una din marile erori ale vechii fizici; care, la vârsta la care alţi oameni încep abia să cunoască, după ce parcusese deja cercul ştiinţelor, şi-a dat seama de neantul lor şi şi-a întors privirile spre religie; care, din acel moment şi până la moartea sa, venită în cel de-al treizeci şi nouălea an, mereu infirm şi suferind, a fixat limba pe care au vorbit-o Bossuet şi Racine, a dat modelul celei mai perfecte ironii, ca şi al raţionamentului celui mai riguros; care, în scurte răgazuri ale suferinţei sale, a rezolvat, jucându-se, una din cele mai înalte probleme ale geometriei şi a aşternut pe hârtie gânduri care ţin tot atât de mult de Dumnezeu ca şi de om.” (Chateaubriand)

Ce au în comun Pascal, Tolstoi şi Wittgenstein

Pascal, Tolstoi si Wittgenstein

Pascal a fost un matematician genial, dar a renunţat la matematică pentru a se dedica unei făţarnice evlavii. Tolstoi şi-a sacrificat genialitatea de scriitor în favoarea unei umilinţe simulate care l-a făcut să-i prefere pe ţărani oamenilor instruiţi şi Coliba unchiului Tom tuturor celorlalte opere literare. Wittgenstein, care ştia să se joace cu subtilităţi metafizice la fel de bine ca Pascal cu hexagoanele sau Tolstoi cu ţarii,  şi-a irosit talentul şi s-a înjosit în faţa gândirii cotidiene ca Tolstoi în faţa ţăranilor – în ambele cazuri dintr-un acces de vanitate.” (Bertrand Russell)